Din ce se naște o baby-superstitie

Mi-ar plăcea sa zic ca nu am superstiții (ce sunt alea?), sa vadă lumea ce oamă serioasa și echilibrată sunt eu, dar nu prea pot,  am și eu ciudățeniile mele. Nu, nu fac trei pași înapoi când îmi taie calea pisica neagra și nici nu consider ghinion dacă ma întorc de la ușă să-mi iau umbrela. Am eu "originalele" mele. Spre exemplu,  cele de Revelion. Dar sa începem cu o scurta introducere... 

În facultate am avut un coleg arab pe care l-am carat cu noi la un Revelion în vârf de munte, omătul cât casa, frig de crăpau pietrele, omul venit din deserturile împădurite doar de sonde, coșmarul vieții lui drumul lung prin zăpadă pana la cabana. A și zis, credeam ca fac infarct de atâta frig! Când s-a dezghețat el cât de cât, la vreo trei ore de stat lângă soba în care duduia focul de lemne, ne-a povestit despre tradițiile de sfârșit de an din tara lui. Acuma nu știu dacă erau numai în familia lui sau era o chestie asa generala, sau erau doar invenții pentru a creea atmosfera, dar unele lucruri mi-au plăcut foarte mult și am zis ca le-aș putea prelua. E un lucru frumos ca la miezul nopții să-ți acorzi un moment în care sa gândești la binele tuturor celor la care ții. Asta mi s-a părut minunat. Colegul meu avea și o poveste frumoasa legata de lucrul asta, adică degeaba îți este ție bine dacă tuturor celor din jur le este rău, e ca și când tu ai avea o gradina extraordinara, o oaza plina de flori, și când deschizi poarta dai de desert. Te mai poți bucura de binele tău dacă în jur e arid?  Nu! Și apoi a mai fost povestea cu bilețelul în care se trec câteva dorințe pentru anul care vine și se arunca în foc pentru a se îndeplini. La faza asta, recunosc, l-am bănuit că a cam improvizat, aci la cabană da, aveam focul care duduia în soba, dar în desertul lui nu cred ca făceau focul în soba de revelion și nici nu mi-i puteam imagina pe toți cu brichetele în mana arzând bilețele. Sau poate eram eu rea? Oricum, ideea era buna pentru un fel de joc de cabana asa ca l-am jucat cu toții. 

Și eu am cam rămas cu obiceiurile astea doua, ma gândesc la cei dragi la cumpăna dintre ani, știu ca suna pompos dar este adevarat, și în general când ma gândesc la X ma gândesc punctual la ce știu ca și-ar dori mult sa se rezolve în anul ce vine, cat despre lista,  nu se pune problema sa o scriu și sa o ard, o fac în cap. Și în ultima vreme conține mai puțin ceea ce îmi doresc și mai mult ceea ce nu-mi doresc sa se mai întâmple. (Uite una pe care pot sa v-o spun,  îmi doresc de câțiva ani sa nu mai fie nevoie sa  merg la vreun spital.) Și în afara de aste doua obiceiuri,  mai am grija ca la 12 noaptea sa am bani în buzunar. Sau aveam... Pentru ca anul asta... AM UITAT DE TOATE!!!! ! :( Nu m-am gândit la nimeni (și-mi pare rău,  dacă nu vi de îndeplinește ce vă doriți anul asta, sper să nu dați vina pe mine), n-am avut niciun  bănișor în buzunar (sper să nu ajung săracă-lipită ) și nici măcar faza cu spitalul nu am repetat-o în gând. 

Să vedeți acum cât de repede ia naștere o superstiție... După miezul nopții, când am început să mă simt puțin cam rău (și nu, nu de la mâncare sau băutură),  am realizat că aș avea nevoie de un anumit medicament,  că farmaciile sunt închise și chiar de-ar fi deschise aș avea nevoie de rețetă și bineînțeles farmacista nu mi-ar da fără,  m-ar îndruma către un SPITAL! Și atunci mi-am adus aminte,  upsss, fato, ai uitat de dorințele de la miezul nopții,  și mai ales de aia cu spitalul!!! Vezi ce repede ești taxată? 
M-am cam perpelit eu de pe la 3 dimineața pana la 10, când doi oameni minunați  (soțul și cumnata) au găsit soluția  salvatoare. Au cautat pe net o nonstoapă și au plecat hotărâți sa convingă farmacista că am nevoie urgentă de un medicament,  măcar o pastilă până ajung la medic. 

Si uite așa totul s-a rezolvat cu bine,  dar s-a și născut o baby-superstiție ☺