Stateam intr-o zi cu Firicica la o trecere de pietoni asteptand sa se faca verde. Nu stiu ce mi-a atras mai mult atentia la doamna/domnisoara de pe partea opusa, felul chic in care era imbracata, culoarea deloc monotona a hainelor, faptul ca era foarte draguta (asa de la natura:)), nu stiu, poate toate astea la un loc si inca ceva. Avea la gat niste margele pe care nu reuseam sa le deslusesc. Nu mi-am luat ochii de la ea cat am asteptat culoarea verde (nepoliticos din partea mea, stiu). Distanta era destul de mare, nu vedeam clar, dar am facut pariu cu mine in gand, am zis "margelele alea sigur sunt handmade".
S-a facut verde, am inceput sa traversam, eu si Firicica dintr-o parte, doamna/domnisoara din partea opusa. La mijlocul trecerii de pietoni ne-am oprit simultan pentru o fractiune de secunda si am zis in acelasi timp, in soapta:
Firicica: -Astea-s margelele tale!!!!
Eu: - Astea-s margelele mele!!!
Ce ciudat, desi acum apartineau altcuiva, eu tot margelele mele le consideram.
Intalnirea asta mi-a facut ziua mai frumoasa. Nu stiu cine era doamna/domnisoara, n-o vazusem in viata mea, probabil margele le primise in dar, sau le comandase prin posta, nu stiu, dar am fost extrem de incantata sa le vad purtate.
Le sunt recunoscatoare celor care mi-au inteles gestul de a nu mai face martisoare/brose anul acesta. Le multumesc deasemenea si celor care mi-au trimis mesaje in care ma roaga sa le fac martisoare/brose. E o onoare pentru mine... O sa ma straduiesc sa iasa ceva deosebit, pentru ca nu vreau sa-i dezamagesc pe cei care au incredere in mine. Si ca sa va spun un secret, asta ma motiveaza cel mai mult, feedback-urile pe care le primesc de la voi, comentariile voastre la adresa lucrurilor pe care le migalesc, povestile legate de bucuria pe care ati produs-o persoanei dragi daruindu-i ceva mesterit de mine. SI daca am vreun regret, este acela ca nu pot fi parte la bucuria asta, ca nu pot asista la desfacerea fiecarui dar.
Ma multumesc insa cu povestile voastre, pe care le "colectionez" ca pe niste comori.