31 martie 2016

Ingerasul electrocasnicelor

Pe la inceputul anului mai ca-mi faceam ganduri negre legate de armata de electrocasnice dezertoare din casa noastra. Nici nu mai stiu care ne-a parasit primul, parca espressorul. A decedat, banuim noi, de la prea multul calcar din apa de la robinet cu care il alimentam. I-au cedat arterele, cum ar veni. Am comandat altul de pe net, ntzzz, nu bun, l-am trimis inapoi!

Pe urma i-a venit randul radioului cu ceas din camera fetelor. Astuia nu i-am luat inlocuitor, am amanat pana la o data viitoare nedefinita.

In schimb mi-am comandat mie un ceas, tot pe net, ca m-a apucat dorul de purtat ceas de mana. In poza arata bine si nici scump nu era, cica era redus cu 70%. Am facut eu un calcul, ooooh, valora ceva inainte de reducere... Bun asa, tre' sa fie ceva de capul lui, am gandit eu. M-a dezamagit de la prima atingere, mi-a fost si frica sa-i inchid cureaua sa nu se rupa "pielea", ca asa scria in descriere, curea din piele. Poate de rama, ca prea e subtire. A plecat si asta inapoi!

Dupa aia n-ea parasit calculatorul. Ne asteptam, suferea de mult. Cand a zis jumatatea ca a facut sapaturi si a gasit ceva pe net, mie deja mi se dublase tensiunea. Tot pe net, n-am returnat destule? Nu, ca m-am consultat  cu cineva care se pricepe bine-bine si a zis ca e in regula ce am ales. La capitolul asta eu m-am vazut depasita de situatie, n-am avut ce comenta iar daca scriu acum pe noul computer inseamna ca e ceva de capul lui :)

Ramasese insa nerzolvata problema espressorului. Eu am zis ca nu e bai, nu ne-am nascut cu espessorul in brate, n-a murit nimeni din doua fire de zat inghitite odata cu cafeaua fiarta la ibric, cel putin eu una nu am auzit. Cu asta l-am atins pe omu' la coarda sensibila, cum adica, sa nu mai bem noi o cafea din aia cu spuma cremoasa deasupra? Aaaaa....
Ok, cumparam altul, dar mergem dupa el prin magazine, sa-l vedem, sa-l pipaim, sa-l simtim, si dupa aia, de-o fi mai convenabil il luam, pe alesul, de pe net. Asa am si facut, dar ce sa zic... ori suntem noi mai conservatori si nu putem sa uitam prima dragoste, adica primul espressor, ori nu mai fac astia lucrurile cum le faceau acum cativa anisori. Si nu ma refer la zeci de ani, ci la cativa acolo...
Dar ce sa mai lungim povestea, am inlocuit si espressorul, e bun, face cafea buna, gustoasa, nu imi vine sa mananc nimic dupa ce o beau ca sa imi ramana cat mai mult timp gustul ala puternic in gura, de i-am zis si jumatatii: "bai, sa-l trimiti si pe asta inapoi, nu se mai poate asa... e prea gustoasa cafeau asta, imi vine sa beau cinci cafele pe zi si s-a dus naibii somnul meu!" Bineinteles ca am glumit.
Un pacat are si espressorul asta, nu face spuma din aia groasa, ca al dinainte, de trebuia sa o adun cu lingurita, dar asta e, nu le poti avea pe toate. 



Uite ca era sa uit de telefonul Mariei. Cam dadea rateuri de ceva timp, dar de tot a murit fix cu cateva zile inainte de ziua ei. Ce era sa facem? Am pacalit-o ca ii dau telefonul cu butoane pe care il tin pentru cazuri de avarie, a zis "asta e!" si de ziua ei a deschis o cutie cu un telefon nou-nout, comandat cu emotii mari de pe net, ca na, aveam niste antecedente. Nici pe asta nu l-am returanat.

Acuma mi-ar placea ca toate electrocasnicele din casa mea sa fie inzestrate cu suflet, si nu orice fel, un sufletel mic si dragalas si milos, ca un ingeras asa... si sa asculte ruga mea fierbinte: va rog eu frumos, macar pana la sfarsitul anului asta fie-va mila de noi, nu ne mai parasiti . Niciunul!

08 martie 2016

Luată prin surprindere

Ieri când tăiam pâinea pentru sandvișurile de pus la ghiozdane mi-am aruncat ochii spre calendarul din perete. Ooooh,  mâine e 8 martie, am avut eu o revelație. Acuma nah, dacă autoritățile sunt luate prin surprindere în fiecare iarna de prima zăpadă mai consistenta,  am și eu voie sa fiu luată prin surprindere de ziua femeii. 

N-am nicio tresărire pentru aceasta dată, atâta poate legată de cadourile/florile ce trebuie cumpărate (enervant cuvântul ăsta "trebuie") și care,  eu neștiind măcar  în ce zi suntem,  evident nu le-am cumparat. Dar am noroc,  fetele au crescut,  pentru profesoare s-au organizat cu colegii, n-a mai fost nevoie de implicarea părinților. Aaaaleluia!

As mai fi avut de făcut un  cadou. Nu știu niciodată ce să iau, persoana e greu de mulțumit, rar folosește sau poartă ce primește, nu-și dorește nimic, dacă întrebi are nevoie doar de sănătate,  și cum o sursă pentru așa cadou nu am găsit...

Așa... Deci a mai rămas pe listă doar o persoană, azi egoistă, eu! Am asa niște idei...  dar văd eu până la urmă  cu ce o să mă surprind ☺

Vă pup,  fetelor, aveți grija de voi! 



06 martie 2016

Gemene de găletușă

De găletușa asta mititică și drăgălașă plină cu narcise m-am îndrăgostit la prima vedere. Când mergeam spre mașină cu cele doua găletușe în mână mi-am amintit de copilul mic care, acum niște ani, dacă se întâmpla să ne îmbrăcăm amândouă cam în același fel, zicea: "vezi mami, suntem gemene de tricou, amândouă avem tricou verde".

Acum mi-a venit mie rândul să-i zic prietenei mele care și-a serbat ziua: "Vezi că suntem gemene de găletușe, avem amândouă găletușe roz." ☺


Momentan găletușa mea roz stă pe pervazul ferestrei. Parcă aș vrea să îmi bucure în continuare încăperea dar îmi e și teamă să nu le meargă rău floricelelor în casă.  Mă mai gândesc până mâine dacă le plantez în grădină sau nu... 

După ce am fotografiat narcisele m-am gândit că  n-ar fi rău să fac o inspecție să văd ce a mai răsărit-înmugurit-inverzit-inflorit prin grădina de oraș. 

Am avut o surpriza,  au inflorit călțuneii. 



Aici e Hortensia pe care am plantat-o anul trecut și mi-a fost teama ca am pierdut-o în iarnă. 


Gazonul, dacă nu mă aplecam la nivelul lui nici nu as fi observat că a crescut atât de înalt. 


Primulele sunt aproape pe trecute. 



Și pentru că mie  îmi place să  împletesc frumosul cu utilul si chiar dacă am o grădină pitică-pitică tot îmi place să fac din când în când experimente,  pentru prima oara în viata mea am pus în pământ inca din toamnă niște arpagic. Și ce s-a intamplat cu el e de-a dreptul... minunat :) Ia ghici cine va avea ceapă verde la Paști? 



Deci primăvara e promițătoare,  atât în casă cât și prin gradina de oraș.  Pentru perioada imediat următoare am niște planuri colorate de înfrumusețare a grădiniței,  mi-am cumpărat deja vopsea și pensulă.  Mai mult nu spun,  prefer să arăt,  dar doar dacă merge totul conform planului ☺. 

Săptămână frumoasă să aveți,  cu bucurie și planuri duse la bun sfârșit! 

01 martie 2016

Detectiv de 1 Martie

Azi am fost prin oraș. M-am gătit, m-am machiat, m-am suit ca o doamnă ce sunt într-un taxi, fiindcă n-veam chef să iau în nas aer rece care să-mi zgândărească și mai tare tusea ce nu se dă dusă și m-am prezentat la o policlinică pentru o programare la pneumolog. După ce am rezolvat cu programarea, am ieșit veselă la aer, mi-am îndesat pe urechi căciula călduroasă pe care o purtam in geantă, deci s-a dus naibii domnia mea,  și am mers pe jos până acasă.

Pe drum m-am oprit la magazinul de la care iau brânzeturi. Vânzătoarea e o drăguță, o vorbăreatață și o zâmbăreță. Când mă vede mă întreabă "ce-ți dau, mami?" Și-mi dă să gust. N-avea mărțișor în piept,  așa  că  i-am pus eu un copăcel inflorit. Făcut de mine, deși ziceam că anul ăsta nu mai fac mărțișoare, dar uite că nu m-a lăsat inima. Pe-astea le-am oprit pentru cine nu m-antâlnit ☺. 


Când am vrut să intru la farmacie am constatat că am uitat rețeta acasă așa  că... am mai făcut un drum. 

Nu-i nimic, s-a făcut cald și frumos, adevărată zi de primăvară, m-am plimbat, am dat telefoane, mi-am făcut de cap. Păi da,  că intre timp mi s-a făcut și foame și am intrat să-mi iau porția de junk food pe luna asta, plus o cafea pe care am savurat-o stând la geam și studiind oamenii care treceau pe stradă. Mereu mi-a plăcut să stau să studiez oamenii fără ca ei sa stie, să-mi imaginez ce meserie are fiecare, dacă are nevastă/bărbat, copii...

Uite, îmi amintesc o întâmplare de acum câțiva ani. Stăteam în același loc când a intrat un domn foarte sigur pe el. L-am urmărit când a comandat, vorbea tare,  cam arogant mi s-a părut, li s-a adresat fetelor de la tejghea ca și când ar fi fost șeful lor. Am observat că avea tivul de la pantalon desfăcut într-o parte, de unde am dedus că nu îl petrece nicio nevastă dimineața  la plecare,  părul tepos pe ceafă parcă ii creștea de jos în sus,  iar pe deget avea un ghiul destul de mare cu un anumit model. Nu știu de ce în momentul ala m-am gândit că ar putea fi șeful jumătății mele,  șef pe care nu-l văzusem în viața mea și nici nu mi-l descrisese nimeni,  cel puțin nu fizic. Când am ajuns acasă i-am comunicat omului meu ce bazaconie mi-a trecut mie prin cap și am început să-i descriu persoana respectivă.  Ei,  ce să vezi, ghiulul a făcut diferența,  chiar era șeful lui (de atunci) pe care nu-l aștepta acasă nicio nevastă care să-i coasă tivul de la pantaloni. 
Astăzi n-am mai fost un detectiv de succes, dar nu în fiecare zi poți să ai atâta noroc,  nu?  ☺

Asta a fost prima mea zi de primăvară pe anul acesta.  Trebuia sa povestesc întâi de mărțișorul-ghiocel pe care mi l-a prins jumătatea mea de reverul bluzei de pijama încă de la prima ora a dimineții, când făceam sandvișuri de zor. L-am transferat eu mai târziu la cămașă, apoi la greacă, deci m-a însoțit  peste tot astăzi.

Primăvară frumoasă și veselă sa avem cu toții!  



Las' că-ți fac eu săptămâna mai frumoasa

Când m-a apucat pe mine filozofeala asa de dimineață mă gândeam că într-o familie lucrurile sunt cumva ciclice. Când sunt copiii mici te solicita 24 din 24, dormi puțin și cu urechile ciulite, cearcănele parcă vor să-ți invadeze toată fața, mănânci când apuci,  iar dacă  se mai și îmbolnăvesc s-a zis cu tot programul vostru, care și așa era dat peste cap.

Vestea bună  e că asta nu tine o veșnicie,  copiii cresc, și într-o zi, asa nitam nisam te pomenești cu copilul care te studiază atent, vine și te îmbrățișează și-ți zice "arăți de parcă ai avea nevoie de o îmbrățișare", și tu te intrebi dacă așa ușor de citit ești, sau copilul chiar are un al nu știu câtelea simț care ii spune că nu  ești chiar bine. Oricum ar fi, îmbrățișarea e binevenită, aduce zâmbet pe buze și ia durerea cu mâna. 

Și după ce mai trece timpul se ajunge la nivelul următor, care mie îmi place mult. Vine părinte obosit de la serviciu și copil grijuliu întreabă "hei,  cum ți-a fost ziua?" Și părintele spune două vorbe despre ce a făcut la serviciu și adaugă că urmează o săptămână un pic mai aglomerată decât de obicei. Și iată cum  se gândește copilul să-i facă săptămâna mai fericită: "Lasă că după ce termini cu problema asta te aștept eu cu o mâncărică bună, ceva ce-ți place ție mult."
Awww,   cum sună asta.... 

Și copilul se va ține de promisiune, sunt  sigură,  că nu e prima oară când vrea sa facă ziua mai bună cuiva. I-a promis și surioricii că o așteaptă cu brioșe în ziua ei super-nașpa (cu mers la analize + pregatire+ școală +dentist.) 
Și s-a ținut de promisiune,  poftim dovada:


Deci  rolurile se mai schimbă,  cei mici pot avea și ei grijă de cei mari, așa cum pot și știu ei,  și asta e minunat,  mai ales când inițiativa le aparține. 

Vă doresc o săptămână ușoară!  Și dacă e să nu fie ușoară,  măcar să se gândească cineva să v-o facă mai plăcută! ☺