27 iunie 2019

Florile stiu sa citească

Nu stiu cum am reușit sa sparg cănile pe care ni le-a făcut Maria cadou de Crăciun. Ambele amândouă. Și ne plăceau asa de mult... Și asa mesaje frumoase aveau...



Prima a fost cana mea. Chiar îmi venea să plâng după ce am spart-o, dar când mi-a trecut am rugat-o pe Maria să comande o cană cu același mesaj, dar și de aceeași culoare. 

Când am spart și cana lui tati eram deja "imunizată" , se creease un precedent cum s-ar zice. Maria era acasă și mi-a zis să nu pun la suflet, cioburile aduc fericire și oricum trebuia sa comande cana mea, n-o sa fie o problemă să mai comande una. 

Dar eu, exact când duceam cioburile la gunoi, am făcut stânga-mprejur și i-am zis Mariei:
"Stai că mi-a venit o idee, nu mai comanzi nicio cană, că fac eu acuma ceva interesant".
Și în cana ciobită și fără toartă am transferat 3 floricele mici-mici care ieșiseră din niște semințe pe care le plantasem eu.

Uimirea noastră a fost să vedem că plăntuțele din cană au crescut precum Grauceanu, mult mai repede  și mai înalte decât suratele lor. Maria a găsit și explicația: "normal, florile din cană au fost hrănite cu dragoste". 


Dacă este așa, înseamnă că florile știu să citească pentru că, uite, cea mai mare floare și prima care a inflorit, e  cea din cană. 








23 iunie 2019

Mult verde

Zi de nota 10, cu stat la umbră, la țară, cu familie și cățel prin preajmă. Și mult verde. De care îmi e mie tare dor iarna.























21 iunie 2019

Sesiune și mărgele

Și azi am făcut atelier în curte, cu copil studios, Maria adică. E încă în sesiune și am ieșit amândouă în curte, ea cu foile ei, eu cu mărgelele și vopselurile mele.

E frumos așa să stai împreună cu copilul, chiar dacă e liniște totală, sau aproape, ne-am băut cafeaua împreună, am schimbat două vorbe, ne-am consultat în privința culorilor cu care mi-am "îmbrăcat" eu mărgelele....




Am avansat cu pictatul mărgelelor și sunt sigură că mi-a prins bine. A avut dreptate doamna doctor când a zis că e musai să mă reapuc de mărgele, nu contează cum ies, chiar dacă nu ca pe vremuri, eu trebuie să insist... Și eu asta fac. 


Mi-am găsit și niște ajutoare care au pictat pentru mine, niște frunzulițe adică. A fost interesant să le pun la treabă. 

20 iunie 2019

Bombonele și lavandă

Nu am mai avut de mult timp o zi așa bună. Ieri o cam bagasem pe mânecă din cauza temperaturilor uriașe care se anunțau, "preferatele" mele. Dar cel puțin până acum totul a fost mai mult decât suportabil, ba chiar plăcut.

De dimineață am văzut-o pe Ioana meșterind ceva din lut afară, la umbră, și am intrebat-o: vrei să vin și eu să facem un atelier afară? Răspunsul a fost pozitiv așa că am început să cărăm materiale afară pe măsuța așezată la umbră. Bineînțeles că eu m-am calicit și am cărat prea multe deodata, am scăpat multe pe jos și apoi am făcut cale întoarsă ca să adun tot ce-am pierdut. Tipic pentru mine, ce să zic... 



După ce am pictat niște mărgele din lut, rotunjite mai demult, am luat o pauză să mă ocup de masa de prânz.

Am așteptat-o și pe Maria, care a venit de la București cu trenul. Arăta ca ieșită de la saună și am înțeles că nu era cazul de îmbrățișări. Acum doarme la răcoare, că am pornit aerul condiționat pe hol. 

Mai devreme am alergat să strâng atelierul și să duc la adăpost materialele pentru că a dat un bur de ploaie, binevenit de altfel. 

Noroc că am fost isteață și m-am grăbit să fac poze, pe uscat, celor două șiraguri de margele pe care am reușit să le termin. 



Maria când le-a văzut a zis: "bombonele și lavandă".
Cred că așa o să le și rămâne numele. 





18 iunie 2019

Începutul schimbarii

Ieri 17 iunie 2019 am primit o veste care s-ar putea să îmi schimbe viața. Sunt fericită și recunoscătoare.

Trebuie să țin minte această zi!

13 iunie 2019

Mit spulberat

Mă sună dimineață cineva pe fix, o doamnă pe care a trebuit eu să o întreb cine este, ca să știu ce transmit mai departe. (Mă topesc după oamenii ăștia în vârstă care nu se recomandă la telefon). 

Ce voia doamna? Să ii transmit soacrei că femeia despre care ii spusese ea, doamna, că a murit, de fapt... nu a murit. Și nu mai e nevoie să meargă la piață după flori, pentru că, scuze, a greșit. 

Pfff, nu credeam că sunt posibile astfel de greșeli. Iaca, s-a mai spulberat un mit. 

12 iunie 2019

Întoarcerea Rotunzilor

Azi-noapte s-au întors Rotunzii, cam "tociți" la picioare dar încântați de ce-au văzut. N-au povestit prea multe, că ne-am ocupat de oblojit picioare și de somn. Poveștile vor fi, cred, și cu vizualizare de poze. Probabil mai pe seară. 

Cât au fost plecați oamenii, am făcut și eu o aroganță, am comandat ceva pe net. Am zis fie ce-o fi, prea ma gândesc de prea mult timp la el, și dacă n-o fi bun, asta e. Deci, am cheltuit o sumă destul de mare pe "detergentul vieții".

Acum urmează să îl testez să văd dacă e așa grozav cum se spune. Nu aștept chiar sa salvezete planeta, asa cum se laudă ambalajul, dar ceva pe-acolo...


Chiar acum ascult cum "ronțăie" mașina de spalat. Și chiar ronțăie, pentru că are un defect stricat la un rulment sau ceva, că așa un zgomot infernal face, de zici că-și ia zborul, nu că stoarce rufe. 



11 iunie 2019

Ultima zi fără Rotunzi

Am vorbit de urgență cu Rotunzii, nu pentru că s-ar fi întâmplat ceva ci pentru că, mai în glumă mai în serios, mi s-a făcut observație că nu o sun personal pe Ioana. Eu n-am avut niciun motiv să nu o sun, doar că mă gândeam că fiind în așa loc mișto, de asta duce ea lipsă, de telefon de la mămica. 

Mi s-a părut mare coincidența să mi se facă o astfel de observație la doar câteva minute după ce chiar eu "m-am dat lovită" că o anume persoană nici nu sună nici nu vine în vizită. Așa că am format repede numărul copilului mic, că cine știe, poate niciodată nu vorbești prea mult cu mămuca la telefon. 

Rotunzii erau într-un parc. Carnețelul e nelipsit pentru unii...



I-am întrebat dacă l-au văzut pe Papă. Da, l-au văzut când se plimba cu papamobilul. Și aici a început să râdă Ioana, credea că a făcut tati o glumă când a zis papamobil. Nu i-a venit să creadă că exact asa se numește. 

Ecursia lor se apropie de sfârșit, o să aud poveștile pe viu când vor veni acasă. Sper sa le fi plăcut. 



10 iunie 2019

Rotunzii cu brățări

După ce mi-am băut cafeaua în curte, acompaniată  de nelipsitul tril de păsăruici, am plecat in oraș. Dar înainte de asta am pozat o regina nopții care a inflorit.


De fapt aproape toate reginele nopții au inflorit. Jumătatea mea și-a dorit aceaste flori lângă băncuță, să ne "îmbetăm" cu mirosul lor când stăm  și noi la o cafea și la o șa-la-la... 

Am plecat în oraș înainte sa devina foarte cald, dar și așa drumul mi-a fost greu. După ce mi-am rezolvat ce am avut de rezolvat, m-am riscat iar și m-am suit într-un taxi. Taximetristul n-a mustăcit că distanța e prea mică, dar nici eu nu m-am atacat când a frânat brusc la semafor (de era să vin de-a rostogolu') când era gata-gata sa treacă pe roșu. Și nici când a greșit traseul. Și nici când a vrut să scurteze drumul luând-o pe un drum închis. Deci ne-am tolerat reciproc, zic. 

Cu Rotunzii am vorbit în fiecare zi. Le place la Roma, le-ar fi plăcut și mai mult dacă n-ar fi fost temperaturi de peste 32 de grade, dar una peste alta excursia e reușită.

Am primit poze cu Ioana plimbând un trandafir. Primit de la un necunoscut de pe stradă. Stai măi, am zis eu, cum de la un necunoscut de pe stradă? N-a văzut și necunoscutul ăla că fata e însoțită de tătâne-su? 
"Stai să vezi... Nenea ăla i-a dat Ioanei un trandafir cadou, după aia i-a pus o brățară la mână, după aia mi-a pus și mie o brățară la mână, după care ne-a cerut bani pe brățări."



Pffff... așa comerciant n-o să dea faliment. Bine ca trandafirul e frumos. 







08 iunie 2019

Jurnal pentru mine

Încep acum un jurnal pentru mine. Deci nimic amuzant, nimic interesant, poate doar pentru mine, când voi reciti ca să îmi amintesc lucruri.

Îmi place vremea asta, că e nici prea prea, nici foarte foarte. Adică s-a încălzit dar nu într-atât încât să îmi doresc SA VINA ZAPADAAAA!!

Aud în fiecare dimineață, începând cu ora 5, un tril de păsăroi. Bine, poate el cântă și mai devreme, dar eu doar de pe la 5 il aud, când și deschid geamul ca să aud mai bine. Și mai tarzior, când îmi iau micul dejun și-mi beau cafeaua  la măsuță afară, iar îl aud cântând. Mi-e tare drag de el!

Ioana in sfârșit s-a făcut roz în cap. De vreo doi ani îmi cere voie. Inițial nici n-am vrut sa aud, dar după multe insistențe am cedat și i-am zis: bine, vopsește-te ca să îți iasă din grijă. Dar de câte ori i-am dat voie, a venit acasă cu câte o culoare "cuminte" la par, nicidecum roz.

Acum chiar s-a făcut roz, ca să marcheze momentul plecării peste graniță, prima oară fără părinți, la concertul BTS.

La Londra era musai să viziteze Galeria Națională de Artă, nu? 


Maria este în sesiune. Nu am poză recentă cu ea, dar este una care-mi place mult. Eram la o cafea vorbita, trebuie s-o pun aici.