17 august 2009

Pareri

Asta trebuie s-o povestesc... m-am abtinut destul. Asa ca o introducere, fiecare tricou pe care-l pictez are povestea lui. Intr-o zi am zis: ia sa vad cam ce intelege lumea din tricoul (maieul) mov-roz-inchis? A fost foarte interesant... Singura care a ghicit exact-exact, si din prima, a fost Maria care a exclamat: stiu, stiu, nu-mi spune, e o pasare care imprumuta niste petale de la o floare si si le pune pe ea. Da, asta era ideea, ca floarea voia sa zboare iar pasarea ar fi vrut sa se transforme intr-o floare.
Cum spuneam, singura care a ghicit a fost Maria. Nici nu se putea altfel, nici nu ma asteptam sa nu inteleaga ea din prima, Maria sunt Eu, cea de acum... 100 de ani, asa de tare semanam.

Restul lumii... unii mai pe aproape, altii la ani lumina. Cel mai tare m-a amuzat... hai ca nu-i dau numele ca se supara ca dau din casa, care a vazut pe tricou un dragon care sufla foc catre Zana Maseluta.
Dar are dreptate, gandesc eu prea abstract...

14 august 2009

Experiment

Daca vrei sa afli cum te vad altii si sa te amuzi un pic pe seama ta, pune-i pe cei din jur sa te imite. Vei avea sigur multe surprize si vei exclama de multe ori: "Nu, eu nu fac asa. Hai, maaaai, ca eu nu zic asa..." Cel putin eu asa am facut.
Ce-am descoperit nou? Ca am multe ticuri verbale, de care eu credeam ca ma feresc ca... stim noi cine de tamaie, ca niciodata cand le trimit pe fete sa-mi aduca ceva de la frigider nu zic si eu ca oamenii, simplu, frigider. Zic, adu-mi si mie, te rog, laptele de la FRIGI-
BRIGI. Asta m-a amuzat foarte tare. Stiam ca ma prostesc uneori si zic asa, dar mi s-a confirmat ca INTOTDEAUNA zic asa.
Am mai aflat ca sunt foarte amuzanta, cel mai amuzanta de fapt, cand spun PISICI. Asta la mine e un fel de injuratura, adica daca sunt imbracata in ce-am eu mai frumos si mananc cu cea mai mare grija posibila, ca ma grabesc sa plec si nu vreau sa dau ceva pe mine, ca n-as vrea sa-mi patez minunatie de haine si nici timpul necesar sa ma schimb nu-l am, si cu toate astea eu scap furculita incarcata cu tot ce putea ea lua din farfurie, direct in poala... atunci cu siguranta scap si un PISIIIICI !!!! Am fost un pic dezamagita ca se considera ca atunci sunt eu cel mai amuzanta, am crezut o clipa ca e o greseala, ca se mai razgandesc, ca mai fac si eu din cand in cand glume, ca mai rade lumea si la altceva, dar nu, s-a decretat, atunci sunt eu cel mai amuzanta. Deci, mai am de lucrat daca vreau sa dovedesc ca am un strop de simtul umorului.
Si multe multe alte gesturi care nu pot fi "povestite" am descoperit ca le fac, desi as fi bagat mana in foc ca nu, eu nu fac asa ceva. Cel mai greu a fost sa-l conving pe Cornel ca eu, dimineata cand ma trezesc, chiar daca ma asez pe marginea patului inainte de a ma da jos din pat, nu-mi "turtesc" bretonul de trei ori, in dorinta de a aseza eventualele suvite rebele din frunte. As fi facut si pariu pe tema asta. Imi place sa fac pariu cu ei, pentru ca de cele mai multe ori castig. D-aia fetele nu mai fac pariu cu mine nici macar atunci cand sunt sigure 100%, "nu, lasa, Ioana, nu face pariu, stii ca mami intotdeauna castiga". De data asta ceva m-a oprit, n-am acceptat pariul, dar mi-am propus sa ma urmaresc. A doua zi dimineata, cred ca era duminica, m-am trezit, m-am asezat pe marginea patului, si in timp ce pipaiam podeaua cu picioarele in dorinta de a gasi macar de data asta papucii pe care i-am lasat de cu seara langa pat (sau poate nu, papucii intra tot la categoria obiectelor cu personalitate proprie), aud un HI-HI-HI in spate si dau sa ma intorc. Dar chiar inainte de a ma intoarce am avut o revelatie: hopaaaaa, am mana in par, cum a ajuns ea acolo ca eu nu i-am dat instructiunea asta.
Si uite asa am descoperit eu o groaza de lucruri despre mine de mi-am zis: Doamne, cat de putin ma cunosc!

13 august 2009

Visul Ioanei

In momentul asta s-a trezit Ioana:
-Neata! Mami stii ce-am visat? Eram toate trei aici la birou, tu erai la calculator, eu eram in picioare, Maria era pe scaunul asta. Eu am intors capul si mi s-a parut ca vad pureci albi in baie, puncte albe care se tot miscau. Dupa aia a inceput sa ploua in casa cu picaturi in forma de inimioare si am fugit la voi in camera si-am vazut saci mari de cadouri, cam atata de mari (cam cat ea), am deschis televizorul si-am vazut un guguloi galben si in guguloiul ala era tati.

Acum mi-ar place sa stiu sa interpretez vise.

MULTUMESC !

Sunt putin buimaca... se pare ca am primit un premiu, pentru blogul asta, care de urat ce-mi pare chiar i-am pus gand rau...
Pentru ca am citit undeva ca femeile, spre deosebire de barbati, nu stiu sa primeasca un compliment, inventeaza scuze: ei, ti se pare, lumina e de vina, etc... nu vreau sa cad in pacatul asta si o sa spun doar MULTUMESC!
Cand o sa ma dezmeticesc si o sa inteleg exact ce mai am de facut (aici exagerez, stiu ce am de facut, dar mai trag un pic de timp)... o sa revin.

12 august 2009

O zi... mai altfel

Azi a fost o zi de mare exceptie. N-as vreau sa intru in prea multe amanunte (incerc!)... Iar am avut in "vizita" oamenii de la Gaze. Incercam de ceva vreme, animati de cele mai bune intentii, sa definitivam dosarul instalatiei de gaze. Acum vreo 2 ani am crezut ca e gata, numai ca la inspectia finala, sau cum s-o fi numind, s-a constatat ca nu este gauroiul ala in perete, in camera cu centrala. Adica un patrat de 10x10 cm decupat in perete, astupat cu niste aparatori din plastic. O mare aberatie, suiera alizeul pe acolo ca in codru. Ori cu gaura aia ori cu un geam deschis (iarna) cam tot aia e. Bun, am facut gauroiul, au venit iar oamenii, nush' ce-au gasit la proiect, trebuie refacut! Am refacut proiectul, vin iar oamenii, stai ca tot ce e p-aci prin casa (pe la tzevarai, ca nu ma pricep la denumiri) e vechi, nu mai e conform STAS, trebe schimbat. Am schimbat, au venit iar oamenii, au verificat, e in regula. Cand sa puna seful al mare semnatura vede o perdea fluturand la un geam deschis, aoleu aveti termopane in toata casa? Da, ne scuzati, e contra legii? Nuuu, dar in cazul asta tre sa puneti senzori de gaze in toate camerele. Haide nene, lasa-ne, ce vrei sa zici ca in toate casele cu termopane s-au spart peretii ca sa puna senzoruri d-astea? Nu stiu cum e in alte case, dar asa trebe, ca asa zice legea. Da' acu 6 luni cand venira aialaltii dinaintea matale de ce nu zisera nimic? Nu stiu, eu doar aplic legea. Ok, am spart peretii am pus senzor de gaze in toata casa. Evident, arata ca foamea, cabluri peste cabluri, prelungitoare peste prelungitoare, ca toate senzoarele alea, ma scuzati dar m-au enervat atat de tare ca ma simt oarecum razbunata daca le pocesc numele, tre sa intre cum necum intr-o priza. Azi, cand credeam in sfarsit ca e totul in regula, dupa mai bine de doi ani de frecus, vine iar "inspectia", alti oameni decat aia de acu vreo trei luni care ne pusera sa spargem peretii. Mie mi-a crescut instant tensiunea, am prevazut ca astia, de noi ce sunt, tre sa gaseasca ei ceva. N-aveti taxa de coserit. Doar atat? Stai asa ca vi-o aduce fata, ca stiu sigur ca o avem, ca doar am fost de fata cand ne-a dat unul de la o firma o hartiuta (a naibii hartiuta a valorat cateva milioane) pe care scria ca am facut si treaba asta.
Tzzzz, e din 2007, e veche, e expirata. Pai normal, daca de-atunci ne chinuim sa intram in legalitate. Ei, la punctul asta eu am cedat nervos si i-am anuntat: stiti ceva, eu ma imbrac si plec in oras, eu nu mai rezist, de doi ani, de cate ori intra cineva de la Gaze la mine in casa, mai gaseste ceva in neregula. Mi-am permis sa zic treaba asta, ca era soacra-mea acasa, calma cum e ea de obicei, ii tot intreba cam ce mai avem de facut ca sa fie totul bine pana la urma. Of, Doamne cat o invidiez, de unde atata calm, sa raspunzi cald, da sigur, o sa rezolvam si asta, sigur ca da...
Chiar am plecat in oras. Am luat-o si pe Pufoasa, ca Firicica e mai lenesa si nici nu e fan cumparaturi ca sor-sa. Am batut orasul in lung si-n lat, daca tot am iesit zic hai sa caut tricouri negre, ca cere lumea, fete si baieti, tricouri negre. Cat de greu poate fi sa gasesti tricouri negre de calitate, oricat o costa, nu conteaza, de calitate sa fie. GREU, FOARTE GREU cu tricourile astea. E a treia zi in care alerg dupa ceva fain. Mai usor am gasit asta-iarna. La un moment dat PUFOASA a cedat, ea care pentru cumparaturi ar face orice, a zis ca ea nu mai intra in niciun magazin, s-a asezat pe o banca. Texte... Hai sa mancam inghetata. Tzup in picioare, nu mai avea nimic. Dupa inghetata, hai sa-ti iau si cornuri din ale bune, stii tu... OK. Am luat si cornuri si hai spre casa acuma. Si aici urmeaza cea mai tare faza a zilei, care a facut sa tresalte de bucurie neuronul ala stresat de dimineata, ala singurul care mi-a mai ramas...
Am descuiat poarta, am intrat in curte si Ioana zice ce-s astea? Pe placi erau desenate cu creta urme de picioare si in interiorul fiecarei urme era o sageata. Am urmarit sagetile, oricum alta varianta nu mai aveam, am ajuns la usa din spate si pe scari scria mare de tot: BINE ATI VENIT!
Cum sa nu uiti de toate neplacerile zilei cand te intampina cineva atat de cald? Si bineinteles M-AM TOPIT.

11 august 2009

Despre... nimic

Inca nu m-am lamurit la ce-mi trebe mie blog... Cand o sa gasesc raspuns la intrebarea asta, ori o sa transform blogul asta intr-un "boboc" de blog (de sa-mi fie si mie drag de el), ori o sa-l inchid.
Oau, deci e posibil sa raman fara blog... Pai atunci sa ma grabesc sa mai povestesc niste flecustete, cat mai am timp...
Am facut o descoperire! E mai mult o teorie. Teoria conform careia orice casa are obiectele ei cu personalitate proprie. Asa cum orice supermarket are carucioarele lui cu personalitate proprie, ca degeaba impingi tu spre stanga ca el tot in fata se duce, sau invers..., asa si casele, fiecare casa are obiectele ei cu personalitate proprie. La mine in casa, obiectele astea se cheama SHOSETE. De ce au ele propria lor personalitate? Nu stiu, poate pentru a ma scoate pe mine din minti. Cred totusi ca e o moda printre sosete sa divorteze. Niciun mariaj nu mai tine decat pana la prima spalare. Nu stiu ce conflicte interne se isca si pe ce motive, cert e ca dupa prima spalare, maxim a doua, cineva isi ia lumea in cap si paraseste domiciliul conjugal. Uneori chiar si inainte de spalare. Zilele trecute strangeam cu infrigurare sosetele, de pe unde le gaseam si eu si cu un zambet larg de fericire, ca erau numar cu sot, adica familii intregi, sot si sotie, ma indreptam spre masina de spalat. Numai ca pe traseu am mai gasit si niste tricouri si niste blugi care urmau acelasi traseu, asa ca m-am oprit sa-i culeg. Buuun, ajung la masina de spalat si inainte sa arunc toate inauntru mai arunc o privire sa fiu sigura ca nu s-a sustras nimeni. Simt ca-mi ies din pepeni, de ce am in mana doar o soseta roz? (Asa e cand ai fete, ai sosete de toate culorile) Adineauri erau doua, sot si sotie, de ce am ramas numai cu una? Sincer, cand mi se intampla asta imi vine sa plang. Pentru ca dintre toate sosetele de pe lume, eu le gasesc pe alea cu personalitate proprie, care nu vor sa stea niciodata acolo unde le pun eu.
Asaaa... si pentru ca fetele mele sa nu se plictiseasca prea rau, le-am pus sa sorteze sosete, adica am varsat in mijlocul patului ditamai sacosa plina cu sosete desperecheate, sa incerce ele, poate au mai mult noroc, sa le imperecheze. Cand m-am intors peste un sfert de ora, am gasit usa dormitorului inchisa, cu un afis lipit pe ea:

ACEASTA CAMERA ESTE INCHISA !
(BATAIE CU SOSETE)

INCEPE LA ORA 15.00
PANA LA 15.15

Evident ca ele n-au avut mai mult noroc ca mine la imperecheat sosete, dar au avut parte de muuult mai multa distractie.
Afisul este si acum pe usa, fiindca e simpatic si ma face sa zambesc de cate ori intru in dormitor...