27 iulie 2010

Poveste de la tara

Gata cu sederea la tara. Am avut zile pline, m-am trezit in miez de noapte si-am lucrat cu spor. Mi-am scos "biroul" afara si, cand inca nu se zarea tipenie de om prin preajma am lucram cu mare drag acompaniata de ciripit de pasarele. Asta s-ar putea numi RAI. Priviti si voi:

S-au implinit niste ani de la nunta si m-am gandit sa-i pictez jumatatii mele un tricou, numai ca nu stiam cu ce. Tot fetele m-au salvat: cum cu ce? Cu o chitara, ca doar stii ce mare rocker e tati. Asa e, cum am putut sa uit? Asa ca o paranteza, dupa ce mi-a fost ceruta mana (desi n-am inteles niciodata discriminarea asta, eu cred ca ambele maini sunt folositoare la o adica), o singura mare problema aveam: cum o sa suport eu sa ascult zi de zi muzica data la maxim? Si nu orice muzica ci una pe care eu nu o "digeram" nici atunci si nici acum. Atunci parea o problema de nerezolvat... Chiar era o problema pentru ca o data am stat o jumatate de ora la poarta pe o ploaie torentiala cu o umbrela inutila in brate (la ce-ti mai foloseste o umbrela daca toarna cu galeata, poate doar sa nu-ti ude parul), pentru ca iubitul meu asculta muzica data la maxim si nu auzea soneria. Dar vremea a trecut, lucrurile s-au mai asezat, mai intram tiptil si mai umblam la sonor, mai inchidem usi si ochi...
Asa, deci am gasit ideea, dar pe ce tricou sa pictam? Desi eram hotarata sa nu mai pictez pe tricouri negre, pentru ca sunt foarte pretentioase, trebuie sa dai cate 5-6 straturi de vopsea ca sa se vada si dureaza mult, si daca n-ai niste ochi de pisica e greu sa lucrezi noapte pe negru, etc, etc, am zis, ce nu fac eu pentru sotul meu drag? Deci tricoul este evident.. negru.



Si pentru ca nu pot sa trec asa usor peste eveniment, vreau sa mai spun ca-i sunt recunoascatoare jumatatii mele ca e mereu alaturi de mine, ca ma sustine in tot ce fac, ca nu ma cearta cand fac prostii (cand dau din casa spre exemplu), ca ma asculta, ca-mi povesteste, si cel mai mult si cel mai mult ii sunt recunoscatoare pentru acel: UITE, D-AIA TE IUBESC EU PE TINE pe care-l aud aproape in fiecare zi, desi niciodata nu primesc vreo explicatie, dar sunt copil mare si banuiesc eu cam de ce. (Oarecum)

Mda, si unde incape un tricou negru incape si al doilea, m-am pus pe treaba si am mai facut unul de care, puteti zice ce-oti vrea, eu sunt tare mandra. A fost prima oara cand m-am cronometrat si chiar daca n-o sa credeti eu tot va spun, la brosa si tricoul urmator am lucrat, insumat 10 ore. Eu cred ca a meritat, dar cu siguranta sunt subiectiva, ca doar e "copilul" meu, n-o sa-l vad eu urat.


Si mai am multe lucruri facute in saptamana ce-a trecut, asteapta sa fie pozate, dar... mai e si maine o zi.

16 iulie 2010

Am lipstit mult si o sa mai lipsesc... Am plecat pentru un week-end la tara si nu m-am mai dat plecata. Azi plec din nou. Ca in fiecare vara ma intreb: Ce caut eu, domnule, la oras? Iarna cam uit de intrebarea asta, dar vara...
Sa va spun ce lucruri minunat de simple mi s-au intamplat acasa la... locuinta mea de vara... e la tara... acolo era sa mor... de urat si de-ntristare... beat de soare.... pardon, nu asta voiam sa zic, mi-a rasarit pur si simplu melodia asta in cap.
Ca sa nu credeti ca a dat harnicia peste mine asa subit, trebuie sa va spun din start ca ma otravesc cu niste medicamente, care pe langa efectele benefice pe care le vad destul de vag, dar le mai astept, au si o groaza de efecte negative care mi s-au dezvaluit asa din prima. Unul dintre ele ar fi ca mi-au cam luat somnul. Nu chiar de tot. Dorm cam pana pe la 3, 30. Dupa aceea ma trezesc si sunt fresh, cu pofta de munca. Asa ca daca aveti un avion, un tren, ceva, ce nu vreti sa pierdeti si n-are cine va trezi la ora 3,30 noaptea, apelati cu incredere la mine, sunt mai ceva ca un CEASORNIC.
Si pentru ca ma trezesc asa plina de energie ma si apuc sa fac cate ceva, ba un tricou, ba o margica, ba niste cornulete, ba o prajitura cu visine, niste snitele, o ciorbita, si lista continua. Ptiu, ptiu, ptiu, sa nu fiu de deochi...
La tara, cam in fiecare dimineata pe la 6 eram in zmeura. Dupa aceea treceam pe la dude (ca a rasarit un dud mic pe locul celui taiat de tata acum multi ani), dupa aceea pe la visine si uite asa cand se trezea lumea era gata si salata de fructe (completata cu piersici, caise, mere si ce se mai gasea). E o nebunie sa ai totul proaspat, in curtea ta.
Ah, am uitat sa va zic, am cules visinele si s-a rupt scara cu mine, norocul meu ca n-am asezat-o invers ca as fi cazut de sus, asa m-am ales doar cu cateva julituri la un picior. Nu va grabiti sa trageti concluzii referitoare la greutatea mea, nu m-am ingrasat intre timp, scara era vai mama ei, drept pentru care tata a facut-o bucati si maine facem un gratar cu ea. Dupa ce am cazut mi-am zis: gata, uite asta a fost visul cu norul si cu tata. Foarte convenabil, nu? De fapt, cand o sa fiu eu ceva mai serioasa o sa va spun eu ce interpretare i-am gasit visului. Adica nu, va zic acuma, cred ca visul ala a fost asa ca o "tregere de maneca", am fost avertizata ca orice ar fi, eu si tata suntem in aceeasi barca, acelasi nor in cazul nostru, si oricat as fi eu de suparata pe el, la o adica ne suntem sprijin unul altuia. Si in consecinta am lasat supararea la o parte si suntem iar prieteni.
As avea multe de povestit, dar stau ca pe ghimpi ca mai am un tricou de terminat si trebuie sa-mi fac bagajele.
Va las cu ultimul motan pictat:



03 iulie 2010

Scoica-evantai

Aseara am avut "sedinta" cu Firicica, ne-am intrecut in a boteza cerceii facuti din scoici de ocean, perle (maaaari) de cultura si organza. Ce-a iesit? Ne-am distrat copios inventand nume kilometrice, care mai de care mai... neinspirate.

Ramane asa... Scoica-evantai

(disponibili pe Breslo)

02 iulie 2010

Suntem geniale

Alis e o fata dintr-o bucata. Vesela, sigura pe ea, daca are ceva de spus spune. Si e o mare sportiva. Nu, nu joaca fotbal :) dar e o impatimita a pescuitului. Imi povesteste cum, cel putin o data la 2 saptamani pleaca la pescuit, cu prietenii sau numai cu sotul ei. Mai mare dragul sa auzi astfel de povesti, cu familii inchegate cu ceva timp in urma, care rezista, traiesc armonios.
Ma provoaca cu temele pe care mi le da. Ultima tema, tricou cu pescar pentru sotul ei, dar si pentru ea. Recunosc, am facut ochii mari, nu prea-mi vedeam pescarul pe tricou de dama. Dar nu voia pescarul ACELA, voia unul intr-o barca, pe tricou vesel, evident galben. "Dar vezi ca vreau si medalion si cercei". N-am putut sa tac: "Bine, mai tanti Alis (asa-i zic eu, desi suntem de-o varsta) ce mama zmeului sa faci cu medalionul si cerceii la pescuit?" Pai am zis eu ca-l iau la pescuit? Corect, n-a zis. Si uite asa, de vreo doua saptamani tot sucesc eu tricoul ala galben pe toate fetele, il calc, il asez pe un scaun sa-l am in ochi, il mut, il mai privesc in soare... si idei IOC!
Dar nu putea sa dureze asa la nesfarsit, cand au venit ideile, au inceput sa curga, s-a materializat si tricoul...
... s-au nascut si cerceii

si a aparut de neunde inca un pescarus...


Stiu ca n-o sa credeti, exact cand scriam randurile de mai sus, a aparut Alis sa vada ce-am facut pentru ea, ca pleaca la mare, cu cortul si nu putea pleca fara tricouri. M-a binedispus vizita ei, asa cum ma binedispune orice fatza zambitoare, mai ales daca o parte din zambet stiu ca se datoreaza muncii mele.
Alis a decretat: "Suntem geniale! Eu ca am venit cu ideea, tu ca ai pus-o in practica. Vezi ca ma mai gandesc si-ti mai dau teme..."
Sa fii sanatoasa, sa ai vreme buna la mare si sa prinzi tone de peste! (dar nu imbracata cu tricoul galben!!!)