31 decembrie 2011

Sa inceapa...

Tocmai am terminat de ornat tortul. E urat ca dracu' dar e gustos de pici. Mai bine asa decat invers, nu? Am pregatit si somonul, mai stau putin si-l pun la cuptor. Platoul cu branzeturi, mere si struguri o sa-l "execut" dupa ce termin de scris acilea :). N-o sa dureze mult, presimt, nu m-a lovit inca dorul ala de scris. 
Deci, meniul pentru seara asta vi l-am comunicat. Eu sunt mandra de el, nici pic(ior) de purcel, slanina, carnati, sarmale si alte grasaneli de-astea. Puteti sa radeti de mine, dar fiti atenti ca eu o sa rad la urma... de cei cu indigestie. (Bine, hai ca n-o sa rad, o sa zambesc asa-ntr-o parte :))

Cei mari (de inaltime) dorm, adica tati si cu Firicica. Pufoasa e aci langa mine, deseneaza. Are si ea o mare dilema, cu ce se imbraca in noaptea asta? Vrea sa se puna la patru ace. Eu i-am sugerat sa imbrace ceva comod daca vrea sa stea pana tarziu. Ioooi, stiti cu ce ma pacaleste de doua zile? Are un dinte care se misca ca la balamuc, eu nu suport sa-l vad cum se balanseaza in toate directiile si cand mi-l arata inchid ochii si ma stramb. La inceput o amuza, acum a inventat alta gaselnita, vine la mine cu o fatza vesela si in mana cu o bucatica de aluna, mi-o arata, eu zic; ti-ai scos diiiintele, bravo! Dar  in secunda urmatoare deschide gura si-mi arata dintele ala care e la locul lui  si  se mai tine doar intr-o atzica, si-l mai si impinge cu limba cat sa ma ingrozeasca pe mine.  Asta s-a intamplat de doua ori. Vaaai ce usor esti de pacalit, mi-a zis acu' vreo juma' de ora. Asta e Pufoasa mea!

Facem revelionul in familie, v-ati prins? Cred ca am inceput sa imbatranesc. M-a obosit toata vanzoleala asta iscata de Craciun si revelion, cu curatenia, slalomul printre carucioare cu gabarit depasit prin supermarketuri, aglomeratie peste tot, mancaruri peste mancaruri, oooofff... give me a break!

De maine se lasa linistea, sper. Bine ca mai sunt doar cateva ore pana maine. 

Acum o sa fac o lista scurta cu dorintele pentru anul 2012. Asta nu e obligatoriu sa cititi, e plictisitor... cred.

1. Imi doresc pentru Cornel sa fie Ok noul job pe care-l va incepe in cateva zile.

2. Vreau ca in 2012 sa nu calc prin vreun spital (nici macar in vizita).

3. Vreau sa vina inapoi placerea aia de a migali "drighidele".

4. As vrea sa fie posibil sa aranjez camera fetelor asa incat sa le fie si lor si noua pe plac.

5. Vreau sa ma ocup din nou de nano-gradina mea de legume (care anul asta mi-a dat niste satisfactii nemaipomenite, am congelatorul plin de diferite chestii culese de pe propria "plantatie".)

6. Vreau ca anul asta Cornel sa aiba concediu,  in 2011 n-a avut si tare rau a fost si as mai vrea ca acest concediu sa nu-l petrecem acasa.

7. Vreau ca tata sa fie cuminte, sa-si ia pastilele, sa se tina de regim si sa nu ma mai sperie asa cum a facut-o de Craciun.

8. Asta stiu ca n-o sa se realizeze, dar o trec, poate intr-o zi... Vreau o casa a mea, pe care s-o aranjez asa cum imi place mie, sa hotarasc eu (cu sotul din dotare) cata mobila, cate covoare vrem, ce pastram, ce aruncam... Sa-mi fie dor de ea cand sunt departe si sa ma intorc cu drag la ea. Stiu ca nu e posibil, dar nu vreau sa regret ca n-am trecut-o pentru ca mi-o doresc din ce in ce mai mult. (Batranetea, bat-o vina!)

9. Ah, sa nu uit de aparatul foto. L-am iertat pe Mosu' anul asta, avea prea multe pe lista...

10. Stiu ca la varsta asta prieteniile se leaga mai greu dar... vreau sa cunosc lume!


Cam asta mi-a trecut prin cap, ordinea e aleatoare.

Ieri la radio un ziarist ne ura un an nou PLICTICOS, ca plictiseala inseamna normalitate, zicea el. Eu spargeam niste nuci si bombaneam singura: HA, ce zici, bre? Sa te plictisesti tu!!! Eu nu vreau plictiseala!
Eu va urez un an cum il vreti voi, plicticos sau nu, numai sa fie pe gustul fiecaruia!

Si acum, gata cu vorbaria, SA INCEAPA DISTRACTIA!

24 decembrie 2011

In felul meu

Mai copii, va spun un secret: habar n-am sa fac urari. Cand eram mica am gasit o felicitare (primita de frate-miu) cu un text care m-a lasat cu gura cascata. Zicea cam asa: "Un sincer si cald la multi ani in pragul unui an pe care ti-l doresc fericit si rodnic!". Cata finete si cata sofisticarenie intr-o singura propozitie... Nici macar o fraza, o propozitie! Mi-a placut mult de tot si-mi parea rau ca nu am inventat-o eu, dar... pe principiul "ce-am gasit al meu sa fie" am preluat aceasta urare si am scris-o  tuturor prietenilor, rudelor, profesorilor (ca asa era atunci) in acel an, in anul urmator si multi ani dupa aceea. Bine, cu mici pauze intre ele, adica din doi in doi ani ma stofocam sa inventez altceva ca sa nu se prinda lumea ca n-am si eu alt text. Partea cea mai haioasa e ca pana si frate-miu cred ca a primit cel putin 4 felicitari cu acest text. (Sunt curioasa, frate-miu, ti-ai dat seama?) Cand am crescut si eu mai mare, adica acum vreo doi trei ani, am ajuns la concluzia ca urarea asta nu mi se potriveste deloc, ca  nu ma reprezinta desi ma topesc dupa ea. Drept urmare, declar aici: renunt (cu greu) la ea! Cred ca e timpul sa ma maturizez si daca am ceva de zis sa-mi gasesc singura cuvintele. Iaca-asa: HAI LA MULTI ANI!

21 decembrie 2011

Ciocolata sau om de zapada?

Eu le vreau pe amandoua. Si copiii la fel, cu siguranta. Stie cineva  o vraja prin care sa transforme o ciocolatica delicioasa  intr-un om de zapada? Eu stiu... eu stiu... Uite-asa:



N-as fi vrut sa divulg acest "secret" (nici nu-mi apartine, l-am descoperit pe Youtube) pentru a nu strica surprizele pe care vreau sa le fac de Craciun. Dar pentru ca e un truc la indemana oricui si pentru ca fetele mele au fost extaziate cand au vazut micii omuleti, m-am gandit ca aceasta idee simpla poate ajuta si alti "intarziati"  asa ca mine. Intarziati in confectionarea micilor surprizele am vrut sa spun. Nu e greu de facut, sigur gasiti pe youtube tutorialul. E nevoie doar de ciocolata (de foarte buna calitate zic eu, altfel pentru ce atata munca?), hartie alba, ceva autocolant alb sau lipici, fetru sau ce aveti in dotare (eu am folosit un material supraelastic) pentru caciulita si fular, carioci pentru ochisori nasuc si nasturi. Modelul original avea "fatada" scoasa la imprimanta, dar am zis ca daca e handmade handmade sa fie...

Nu prea stiam eu pe unde sa scot camasa, dar... am scos pentru inceput  palaria. Si bine am facut pentru  ca lucruri magice au inceput sa se intample:



Asa arata colectia mea de oameni de zapada, pe care o sa-i impart cu drag si ornamentele pentru bradul personal din dotare care speram sa fie tot handmade, daca ne-om mobiliza odata si-om trece la actiune (ma refer la intreg familionul.) Nu disperam, mai e ceva timp, printre cozonaci si sarmalute si un colind pe la tara, speram sa realizam si cel mai "tare brad de Craciun care a existat vreodata" (Asa a zis Firicica).

Spor la... orice ati face! Sunt aici (din cand in cand) daca nu va iese vraja cu ciocolata si omul de zapada.

16 decembrie 2011

Eu mi-s pui de moro...

Eu mi-s pui de moro... Ce-ar putea insemna asta? De morosan? Nu, n-ati ghicit. De Moromete? Nici asta, n-as fi scris eu cu litera mica. Morocanos? Cam da, asta am vrut sa zic. Nu-mi place sa recunosc, dar vad si eu ca asa sta treaba, de la o vreme sunt cam morocanoasa. Asteptam sarbatorile sa ma scutur si sa ma apuc de treburi importante. Cum ar fi cadourile. Dar ti-ai gasit... n-am facut nici macar unul. Anul trecut pe vremea asta era biroul, camera, casa toata plina de ate, bile, hartiute, margele, brose, coliere, cutiute. Acum... nimic! Ornamentele de brad, pe care le-am modelat inca de prin august, asteapta frumos intr-o cutiuta sa fie pictate. Anul trecut as fi intrat in panica, acum ma si amuza un pic situatia, parca stau la panda zicandu-mi: ia sa vad eu acuma pe unde scoti camasa... Nu stiu pe unde am s-o scot. Poate s-o intampla o minune, poate ma scol intr-o noapte plina de inspiratie si pana in zori am pe masa de lucru toate cadourile terminate si impachetate. Sau poate nu. Si atunci? Si atunci... va trebui sa fiu iertata.