25 februarie 2012

Sezon incheiat

Pentru ca peste 5 zile o sa avem "verde" la purtat martisoare, astazi declar incheiat "sezonul de confectionat martisoare". (Asta e valabil pentru mine)  Acestea sunt ultimele brose  pe care le-am creat


Doua flori mari din piele cu "miez" central din con de brad uscat, pictat si lacuit
Ghiocel cusut pe panza de bumbac vopsita manual
Disponibile (momentan) pe Breslo

23 februarie 2012

Rasfat

Manca-le-ar mama ciocul lor... Nuuu, nu vrabiutelor, fetelor mele... Cum ma rasfata ele pe mine. Face Pufoasa o cafea buna, cea mai buna... si niciodata nu mi-o aduce singura, ba o bombonica, ba un biscuitel, ba un biletel... Intr-o dimineata cand am coborat la bucatarie am gasit cafeaua pe masa, cu un biletel legat de codita cescutei: "Am amestecat eu!". Am pus repede mana   pe telefon sa fac o poza sa va arat si voua o asa intampinare inimoasa, numai ca telefonul meu e un mironositz (masculinul de la mironosita, dac-o exista asa ceva). Daca apesi prea tare sau de mai multe ori pe o tasta (care tasta? ca e cu touch) se blocheaza si-i trebe ceva timp sa-si vina in fire. Asa ca eu tot trantind cu el de pamant, mai luam o gurita de cafea, mai apasam pe-o tasta (care nu exista) si pana a inviat el cafeaua era bauta... nu mai avea niciun farmec... 
Am pozat insa rasfatul de ieri. Mesteream de zor la vrabiute si-mi picau ochii in gura de somn si am rugat-o pe Ioana sa-mi fac o cafea. 


Nici n-a pus ea bine cafeaua pe birou ca s-a si strans stol de inaripate imprejur. Heeei, fetelor, fursecul il impartim, dar de cafea sa nu v-atingeti!

21 februarie 2012

Viata la tara

Iar am primit reclamatii ca am lasat blogul balta. Ce sa faaaac... sunt ocupata cu constructia de case, cu plantatul de pomi fructiferi, cu hranitul vrabiutelor, cu antrenat melci pentru campionatul mondial. (Speram sa batem recordul la 200 de metri garduri). Ceee, nu ma credeti? Ia priviti aici...


Disponibile aici

14 februarie 2012

Noi ne-am decis

Noi ne-am decis... 
De-atata nins,
Ne luam lumea-n cap si casa in spinare
Plecam sa va aducem SOARE !  

10 februarie 2012

Fluturii de acasa

Copilaria mi-am petrecut-o la tara. Imi amintesc cu mare drag drumetiile pe deal, coronitele din margarete, garofite salbatice (sau alte flori carora le-am uitat sau nu le-am stiut denumirea) cu care noi fetele ne intorceam acasa. Si-mi placea sa stau intinsa in iarba inalta, uneori uscata, sa ascult zgomotele pe care insectele le faceau in truda lor de a traversa ocean de ierburi. Si-mi placeau fluturii. Ne strigam unii pe altii, noi copiii plecati in expeditie, uite un fluture alb, aici e unul colorat. Nu-mi amintesc sa fi prins vreunul, nici eu  nici tovarasii mei de joaca.
Si apoi mai era jocul de-a "uite casa mea". Cu mana streasina la ochi incerca fiecare, din varful dealului, sa-si identifice casa, dupa acoperis, sau dupa vecinatatea cu o alta cladire mai mare si mai impunatoare. Casa mea avea "defectul" de a fi ascunsa dupa o alta, cu etaj. Poate doar nucul sa se fi zarit, oricum stiam cu aproximatie sa o localizez.
Amintiri...
Acum... am facut o casa care straluceste in soare (i-am pus strasuri pe acoperis ca sa fiu sigura ca o vad de oriunde) si roi de fluturi ii dau tarcoale. 

09 februarie 2012

N-am niciun merit...

Biroul meu este undeva in stanga si sperioasele astea mici vin de cateva ori pe zi sa ciugule din malaiul pe care il pun pe pervaz. Daca simt vreo miscare dincolo de perdea imediat isi iau zborul. Sunt niste fricoase! Poate tocmai de-asta mi-e asa drag de ele...

Eu n-am niciun merit... Cu asa sursa de inspiratie, cum sa nu fac vrabiute? 

07 februarie 2012

Ziua de sambata

Sambata am fost la un botez, bebelusul unui nepot sau var sau asa ceva, al sotului. Botezul asta mi-a creat o mare dilema: cu ce ma imbrac eu pe o astfel de vreme? Eu sunt o super-friguroasa, si ideea de eleganteala nu se pupa (la mine) cu o temperatura sub 0 grade. Si daca vreti sa ma tachinati cu: da, bineinteles ca esti friguroasa, ce sa-ti tina tie de cald, pielea? sa stiti ca am auzit tot ce se putea auzi in domeniul asta, asa ca numai ceva original daca aveti... 
Am reusit in cele din urma sa incropesc o toaleta care sa fie si oarecum eleganta si calduroasa. Zapada fiind mare nu puteam pleca in pantofi, trebuia sa-mi iau pantofii la pachet si sa mi-i pun la restaurant in locul cizmelor. Dar avand in vedere ca masina ne este tot la reparat si de acasa am plecat cu un taxi, nu prea m-am vazut tagartand dupa mine plasoiul cu pantofii si prin biserica si pe la restaurant. Neeeeh, nu-mi iau niciun pantof, ca doar nu m-or aresta. Zis si facut, mi-am pus cele mai elegante cizme care se exista (in debaraua mea) si am plecat la biserca, cu taxiul. Bineinteles ca am intarziat si cand am intrat n-am vazut nicio figura cunoscuta, am crezut ca am incurcat borcanele, era sa ies cand vad ca-mi face cineva cu mana. Bun, ramanem aici, sunt ai nostri. 
Copilul, incredibil de cuminte, asa ceva nu se exista, a dormit tot timpului. Credeam ca macar atunci cand l-or trezi cu dezbracatul si scufundatul in cristelnita sa se arate si el nemultumit. S-a aratat, dar doar vreo 30 de secunde dupa care iar a fost linistit. Doamne, ce noroc pe parintii astia, sigur dorm toata noaptea, se si vede, nici urma de cearcane.
De la biserica am plecat la restaurant unde ne-a intampinat Alba ca Zapada, da, nu m-am imbatat, era o domnisoara costumata cum v-am zis, care ne-a intrebat cum ne cheama si ne-a condus la locurile noastre. Pe masa erau tot felul de biletele cu numele participantilor la "spectacol", am facut un mic matrapazlac, am schimbat biletelele astfel incat sa stam cu fata la ringul de dans si langa cine vrem noi. Avantajul primului venit...
Nu va povestesc despre meniu, mancare fina si prea multa ca la orice sindrofie de genul asta. Mama bebelusului a venit pe la noi: daca e ceva ce nu va place, sa-mi spuneti! (O impusc, imi vorbeste cu dumneavoastra!) Zic, ar fi ceva ce nu-mi place, si am facut o pauza. O vad ca face ochii mari. Hi-hi-hi, uite o panicoasa mai mare ca mine. Mie nu-mi plac cizmele mele, ai putea sa mi le schimbi? (Stiu, fac si eu niste glumeeee...) Mamica s-a relaxat, deci nu era nimic in neregula cu mancarea sau altceva... 
Pe la 10 seara au aparut ursitoarele. Na belea, voi de unde ati mai rasarit? Trei domnisoare frumusele, cu rochii lungi si cu baghetele s-au rotit in jurul bebelusului, care iar a fost trezit din somn si el iar a reactionat doar prin zambete (v-am zis eu ca e incredibil). I-au urat ursitoarele ce i-au urat, numai de bine bineinteles. Frumos momentul, cam emotionate ursitoarele, dar na, la atata audienta... Cand credeam ca s-a terminat momentul artistic o aud pe una din ursitoare incepand un monolog si pronuntand niste nume, Monica Columbeanu, Pepe... Ei, lasa ca eu am treaba,  mi-am amintit ca trebuia sa merg la baie deci n-as putea sa va spun de ce erau astia doi prezenti (nu fizic) la sindrofia noastra.
Partea ce mai frumoasa a serii a fost, dupa parerea mea, aceea in care a cantat muzica populara un morosan . Ce sa va zic, o prezenta atat de placuta (costum popular impecabil), o voce atat de puternica, am presupus ca avea patru plamani, altfel nu se explica... Cand a cantat "noi suntem romani" s-a ridicat lumea in picioare. Frumos, ce mai... Eu am vrut sa-i fac o poza, i-am si facut, dar cu telefonul, a iesit neclara. Dupa aia mi-am rugat jumatatea sa-mi faca si mie o poza. Prima n-a fost buna, ochii inchisi, a doua n-a fost buna, ochii cat cepele ca ma chinuiam sa nu ma prinda iar cu ei inchisi. Dupa ce am vizualizat 500 de poze nashpa, am zis: gata, nu-mi mai faci nicio poza, sunt o urata! Jumatatea a fost pe faza si a dat singurul raspuns corect: Poate vrei sa te bat! V-am zis ca e dependent de mancare calda (pe care o fac eu), da?
Pe la unu noaptea s-a terminat si petrecerea. Si daca atunci cand plecam de acasa lumea facea partie pe trotuare si prin curti, cand am iesit de la restaurant turna cu galeata. Nu cred ca am mai vazut vreodata sa ploua atat de urat peste zapada. 
Noroc cu Verisoara ca ne-a dus cu masina pana in fata portii. 
End of story

06 februarie 2012

Zilele astea s-a intamplat un lucru foarte interesant, am primit acelasi premiu (un fel de premiu) din  doua directii diferite. Va spun drept si-mi cer scuze, nu sunt un fan al premiilor care vin "pe sarma" pentru ca am impresia ca pana la urma toata lumea premiaza pe toata lumea, de aceea nici nu am mai postat pana acum premiile primite. (Scuze, scuze, scuze!) 
Totusi, premiul acesta care face reclama blogurilor interesante dar mai putin "date in urmarire" m-au facut sa ma abat de la regula, pentru ca am cateva bloguri pe care le urmaresc cu placere si-mi pare rau ca nu sunt citite de mai multa lume.
Premiul l-am primit de la Mihaela (acum patru zile) si de la Foambubbles (astazi). Multumesc mult, fetelor!


Liebster Blog Award urmărește promovarea blogurilor cu mai putin de 200 de ”urmăritori”, arătându-le  autorilor că munca lor este apreciată. 

Pentru a accepta acest premiu trebuie sa:
1. Scriu despre premiu pe blog 
2. Mentionez de la cine l-am primit si sa pun un link catre respectiva persoana
3. Ofer la randul meu premiul altor 5 bloggeri cu mai putin de 200 de urmaritori, in semn de apreciere pentru ceea ce fac
4. Las un comentariu celor 5 bloggeri nominalizati prin care ii anut despre premiu.





03 februarie 2012

Inima din inimioare

Stiti vorba'ceea... ce e in inima mea, numai eu stiu...  Ei, la mine nu-i niciun secret, in inima mea sunt alte inimi. Asa...
Brose din piele cu diverse aplicatii: mini pandantive din argint tibetan, scoicute din sticla, dantela de bumbac, perle naturale (9 lei).
Daca doriti una (sau mai multe) dintre aceste inimioare, sau pe alte combinatii de culori, va rog sa-mi dati de veste pe mail: irina.popescu08@gmail.com

01 februarie 2012

Catone & Comp

Soare... frumos... o zi numai buna de iesit afara si facut poze... Wow, dar e un friiiiig, in 30 de secunde mi-au inghetat complet mainile. Asa ca am aliniat toate vrabiutele, l-am inaintat in grad pe Catone, motanul Catone, sau Cat one, cum vreti sa-i ziceti, l-am facut caporal, si i-am zis: ai grija de vrabiutele mele sa nu miste una in front, ca vreau sa terminam repede treaba. Dar Catone al meu cand s-a vazut intr-atata pasaret, l-am ginit eu, i-au lucit ochii si nu s-a putut abtine sa nu-si linga buzele. Sa nuuu indrazneeesti, i-am zis.
Vrabiuta 7 ron, Motanul 15 ron

Dar domniile voastre puteti indrazni... sa va alegeti vrabiuta/vrabiutele preferate. Puteti sa-mi spuneti intr-un e-mail ce vrabiuta va e mai draga, daca vreti alte combinatii de culori, sau mai multe de acelasi fel. Am uitat sa va spun ca vrabiutele pot fi purtate atat ca brosa, ca accesoriu pe o esarfa sau pe o poseta, pot fi oferite ca si martisor. 
Caporalul Catone este arvunit, dar fratiori de-ai lui... cati vreti! Gri sau alte culori, numai sa-mi spuneti.
Adresa mea: irina.popescu08@gmail.com