25 decembrie 2010

Hai Merry Christmas tuturor!

Dragilor e trecut de miezul noptii si nu stiu de ce nu pot sa dorm desi acum o juma' de ora imi trosneau falcile intr-un cascat prelung. Probabil mi-au transmis fetele emotia lor. Frematau sub plapuma de nerabdare, abia asteptau "sa se faca maine", sa vada ce cadouri le-a adus Mosul.
S-a facut "maine", am auzit si zgomote pe la parter, cu siguranta a venit Mosul, dar nu ma duc sa vad, le las pe ele sa vada cadourile primele. Adica ce stiu eu, doar presupun ca sunt niste cadouri pe acolo, ca doar nu ne-o fi uitat Mosu' tocmai pe noi care am fost, zic eu, destul de cuminti...
Eu am reusit oarecum sa termin toate cadourile, o parte le-am si daruit. V-am zis ca si anul si anul asta am fost ajutor de Mos Craciun, nu? Dar la fel ca si anul trecut si acum am impresia ca puteam face mult mai mult. Asa sunt eu, vesnic nemultumita, probabil va trebui sa-mi accept la un moment dat limitele.
Spre exemplu in momentul asta ar trebui sa-mi dau seama ca mai am putin si adorm cu capul pe tastatura, dintr-o data veni Ene pe la gene. Asa ca ce s-o mai lungim, eu va urez toate cele bune, dimineata cand va treziti sa gasiti sub brad cadourile dorite si sa aveti in preajma tot ce va e mai drag, ca asta e cel mai important.
Hai Merry Christmas!

21 decembrie 2010

Cred ca a venit vremea sa declar incheiat sezonul de tricotat fulare si caciuli cu Mosi Craciuni si braduti si reni si fulgi de zapada... Am pozat si ultimul set, cel cu braduti. Mai amuzant ar fi fost sa fac un filmulet in loc de poze ca sa puteti sa auziti ce spunea "fotomodela" mea in timp ce poza... "eu am inghetat si tu m-ai scos afara... si vezi ca ai promis ca faci clatite... ca altfel nu-mi trece supararea... si asta e ultima poza pe care o mai faci, hai ca ai facut destule, eu intru in casaaaa ca am inghetat."





15 decembrie 2010

Anunt important pentru tara...

Lume, lume, anunt important pentru tara... dar si pentru oras :)... Pentru ca suntem oficial in luna cadourilor, toti cititorii mei de blog vor beneficia de o reducere de 10% la orice comanda in magazinul meu aici .

Pentru comanda pe Breslo aveti nevoie de un cont, nu dureaza decat 30 de secunde sa-l faceti. In magazinul meu, in stanga jos scrie "Contact handMADEdeina", dai clic, scrii mesajul CADOU, (nu uita!), eu o sa stiu ca "vii" de pe blog si vei primi reducerea.

Reducerea de 10 % nu se aplica si "Ornamentelor de Craciun" pentru simplul motiv ca... ele beneficiaza de 20% reducere pentru toata lumea. Deci fara mesaj.

Va astept cu drag sa-mi vizitati magazinul si, poate, sa puneti in desaga Mosului cadouri cu suflet pentru persoane speciale sau pentru voi insiva.




13 decembrie 2010

Suna-ma sau da-mi un mesaj

La noi in casa se aude foarte des: "ce biiine e sa fii copil". Cel mai des se aude asta in preajma Craciunului, a Pastelui, sau cand pica vreun dintisor si cineva freamata de nerabdare sa vada ce banut ii va lasa Zana Maseluta sub perna. Acum Ioana este cea mai fericita, ii pregateste Mosului tot felul de surprize. Vrea sa-i lase un pahar cu lapte, niste prajituri (pe care trebuie sa le fac eu), i-a confectionat o felicitare, deja i-a pus niste bombonele intr-o cutie minuscula, si multe maruntisuri mititele-mititele. I-a scris o scrisoare in care ii spune cam ce si-ar dori ea. Sunt numai 24 de cadouri. Mosul a luat scrisoarea chiar din cutia noastra postala, ca la noi asa face, trece noaptea si culege scrisorile direct din cutia postala, de unde o fi stiind el cand pune copilul scrisoarea acolo, nu ma intrebati ca nu stiu... Noroc ca mai exista o inteleapta a familiei care incearca sa o tempereze: "hai mai Ioana, pai la cati copii trebuie sa ajunga Mosul intr-o singura noapte, cum sa-ti aduca tie 24 de cadouri? Ce te faci daca nu-ti aduce nimic de pe lista, te superi? Ei ma supar, ma supar daca nu-mi aduce nimic". Si-a taiat singura un carton si si-a facut o carte de vizita pe care vrea sa o lase langa prajiturile lui Mosu'. A scris langa adresa: "Suna-ma sau da-mi un mesaj". Mi-a si explicat de ce, "pentru ca trebuie sa iau si eu legatura intr-un fel cu Mosu', daca el nu se lasa vazut..." Ei si cand se intampla toate astea cum sa nu zici: ce biiine e sa fii copil.
Maine, daca citeste aici, o sa ma intrebe ce-am vrut eu sa zic cu asta. Cum ce? E bine sa fii copil pentru ca ai incredere totala in Mos Craciun. Si Mosului ii place tare mult asta, de aceea nici nu-i dezamageste niciodata pe cei mici, care ii sunt cei mai devotati. (O sa ma intrebe ce inseamna devotati, mai bine pun dex-ul de-acuma pe birou).

Eu sunt un copil mai mare, nu mai astept mesaje de la Mos Craciun dar ador perioada asta anului pentru ca e plina de cadouri. Stiu ca va suna asa... nu stiu cum, dar eu sunt fericita cand vad ca aduc bucurie cu cadourile pe care le confectionez cu mainile mele... Hai ca nu mai zic nimic despre asta ca ma emotionez.
Mai bine sa va arat ce-am mai mesterit. De fapt ce POT sa va arat. Dragii mei prieteni (aici includ si rudele), daca va imaginati ca o sa vedeti acum cadourile ce vi le-am pregatit, tzzz, VA INSELATI!!!
Mai intai niste seturi calduroase din lana 100%:









Setul mov abia l-am terminat, cel rosu... are deja stapan.
Pe urma, am mai facut si niste margele:


Ochisorii albasti - azi au plecat!

Pisicutele sunt disponibile (70 lei)

Zebrele - disponibile (70 lei)

Cred ca mai sunt... nici nu mai stiu ce am postat si ce nu. Aici vedeti cel mai bine ce am facut si ce mai e disponibil http://www.breslo.ro/Shop/handMADEina

09 decembrie 2010

Cum e domne cu paharul ala?

Azi am avut drumuri prin oras. Facut piata, platit facturi, nimic romantic care va sa zica...
A fost o zi superba care m-a indemnat la visare si la vorbit, eu cu mine, in gand bineinteles, ce altceva puteam sa fac daca eram singura... Nu eram chiar singura il aveam pe Jiminy al meu, un fel de constiinta a mea, pusa pe discutii contradictorii.
Si mergand asa agale m-am gandit ca e sfarsit de an, si e bine ca se sfarseste anul asta, fiindca nu a fost prea bun pentru mine si eu dintr-un exces de naivitate am convingerea ferma ca atunci cand se termina un an, se termina si orice fel de problema, ca anul care incepe e fix asa ca o coala alba de hartie pe care cineva o sa deseneze numai lucruri minunate, frumos colorate, o incantare ce mai...
Dar dupa ce am facut o scurta retrospectiva a anului ce aproape trecu, dupa ce am strambat oarecum din nas, m-am trezit cu un bobarnac in cap (imaginar se intelege), Jiminy al meu ma apostrofeaza:
-Da' de ce esti asa nerecunoscatoare? Au fost si lucruri bune in anul asta. De ce vezi doar partea goala a paharului?
Pe mine chestia asta cu "paharul pe jumatate plin sau pe jumatate gol", m-a bulversat intotdeauna. Cred ca pe oricine ai intreba, ca sa nu i se puna eticheta de pesimist, ar spune "eu vad paharul jumatate plin intotdeauna". Ei bine, chiar azi am vrut sa-mi raspund la intrebarea asta si n-am putut sa-mi dau un raspuns sincer, asa ca pentru mine. Atunci am zis ca ar trebui sa pun paharul ala intr-un context, adica nu e el plin, dar sa vedem de ce.
Si mi-am imaginat ca sunt intr-un restaurant, ca am in fata mea un pahar cu vin, plin, plin ochi, si inainte de a incepe sa beau din el ma ridic si ma duc... sa imi reimprospatez machiajul.(Ce ma mai amuza pe mine chestia asta cand o vad prin filmele americane. Da' de ce sa-l reimprospatezi, ia-ti unul proaspat, verde, abia cules...)
Sa revenim... ma ridic de la masa, lasand un pahar plin, ma duc sa vorbesc la telefon sa zicem si cand ma intorc observ ceva schimbat la paharul meu. Ei, aici e momentul adevarului, credeti-ma ca la asta ma gandeam eu azi benganind singura prin oras, ce as zice eu la vederea paharului. Si aveam doua variante. Unu: sa stig "baaai, care a baut jumatate din paharul meu?" Si atunci, e clar, sunt o pesimista, pentru ca am vazut paharul pe jumatate gol. Sau sa zic: "ce dragut, mi-ai lasat si mie jumatate". Si atunci s-ar chema ca sunt nu numai optimista ci si foarte increzatoare in sistemul meu imunitar, adica nu m-ar deranja sa beau jumatatea aia plina a paharului dupa ce prima jumatate a consumat-o altcineva...
Deci ce as face, m-am intrebat eu azi in preumblarile mele singuratice prin oras, ca sa ma lamuresc si eu o data pentru totdeauna, sunt pesimista sau optimista? Ei bine... as comanda un alt pahar, plin ochi cu vin, pe care nu m-ar mai pune nimeni sa-l descriu pentru ca e evident pentru toata lumea ca nu e nici jumatate plin, nici jumatate gol, si l-as bea pe nerasuflate si alcoolul ar ocupa instantaneu singurul loc din corp care-mi e gol, respectiv capul, mi-ar lua foc obrajii si as deveni dintr-o data foaaaarte vesela si l-as da naibii de pahar, cui ii mai pasa de el acum? Nu e gol, e plin cu aer...

01 decembrie 2010

Mos Craciun secret

In seara asta am organizat tragerea la sorti pentru "Mos Craciun secret". Stati, n-ati ratat vreun concurs p-aici pe blog, o sa vina poate vremea si pentru asta. E vorba de Mos Craciun secret in familia mea. Am facut si anul trecut si ne-a placut tuturor. Ioana ar fi vrut sa tragem la sorti inca de pe la inceputul lui noiembrie, "ca mie imi trebuie timp ca sa-mi pregatesc cadoul". Pe mine nu m-ar fi deranjat, dar jumatatile celelalte doua, Tati si Maria n-au vrut in ruptul capului, "ca in noiembrie nu e atmosfera aia de Craciun". Asa ca s-a negociat la sange, dar n-am putut sa obtinem "reducere" decat o zi, in loc de 1 decembrie cand incepe luna cadourilor, a ramas "batut in cuie" ca pe 30 noiembrie o sa punem biletelele in caciula, respectiv sapca Ioanei ca era mai la indemana, si vedem cine cui face cadou surpriza. Nu incercati sa ma trageti de limba ca nu va spun ce scria pe biletelul meu pentru ca maine tot familionul o sa citeasca ce scriu eu acuma si unde ar mai fi surpriza?
Perioada asta e la fel de aglomerata ca si anul trecut, poate chiar mai aglomerata. Ca doar vine Craciunul si trebuie sa aiba si Mosul un ajutor de undeva, nu?
Sa va arat ce-am mai facut pentru Andreea. Andreea, dupa ce a reusit, nu stiu cum, sa ma convinga sa-i fac si manusi la setul roz, m-a intrebat daca as putea sa tricotez un set fular - caciula - manusi cu motive de Craciun, reni, oameni de zapada, fulgi de zapada, chestii de-astea. Cand am citit mesajul am zambit si mi-am zis: Da' mare experta in tricotat ma mai crezi tu pe mine... Bineinteles primul impuls a fost sa-i spun ca nu sunt in stare de asa ceva. Am amanat raspunsul, mi-am luat o perioada de cugetare. De fapt, Andreea spusese ca in perioada asta a anului ar purta orice cu reni, mosi craciuni, fulgi de zapada si eu mi-am pus intrebarea: daca i-as face separat? Adica sa-i tricotez separat si sa-i cos pe fular, caciula, manusi. Ei si de aici nu a mai fost decat un pas pana la ideea finala. Adica am tricotat din lana verde fularul, caciula si manusile si am cusut pe ele un om de zapada (din fetru), braduti impodobiti (din fetru cu margeluse), fulgi de zapada din perle...Ce s-o mai lungim, iata ce-a iesit: