31 octombrie 2010

Happy Hollywood

Aseara am avut o mica petrecere de Halloween. Nu ma topesc dupa sarbatoarea asta de import, dar a trebuit sa accept, de dragul fetelor, ca poate fi un motiv bun sa ne invitam prietenii pe la noi si sa ne simtim bine. Am zis treaca mearga, hai s-o facem si p-asta, sa ne distam de Hollywood (asa cum a zis un nenisor la piata, el vindea dovleci de "Hollywood").
Oricat as fi eu de reticenta la sarbatoarea asta, pe care nici n-o consider de fapt sarbatoare, e acolo la ei acasa, la americani, irlandezi si la cine-o mai fi, trebuie sa recunosc ca m-am simtit bine vazand bucuria de pe fetele copiilor din casa, costumati care cum s-a priceput. (Mi-au facut si mie o coroana din hartie, eram regina care va sa zica).
Si am mai avut un motiv de bucurie, trebuie sa vi-l spun... La un moment dat mi-am lasat musafirii balta, m-am fofilat pana la calculator, am intrat pe Breslo sa verific rezultatul unui concurs, si ce sa vezi? Margelele mele se aflau printre castigatoare. A fost un concurs mai neobisnuit, ar fi mult de povestit despre el, cine vrea mai multe detalii le poate citi aici: http://www.breslo.ro/Forum/CONCURS-lanca---Magia-CRACIUNULUI-in-paradisul-alb_topic_2568 . Important este ca au fost alese 21 de produse din 110 inscrise in concurs si printre alese se aflau si margelele mele, adica acestea:

Cand le-am dat prietenilor vestea am fost iertata ca am "chiulit" cateva minunte si am avut un motiv in plus sa ciocnim un pahar cu vin si sa ne uram "BU-HU-HU". Ca asa se face de "Hollywood", nu? Nuuuu? Si ce daca, aseara am introdus noi o regula, regula lui BU-HU-HU.

20 octombrie 2010

Capsuni puficioase

Daca mi-e dor iarna de ceva, dintr-ale mancarii vorbesc, mi-e dor de rosii (din alea coapte in soare nu in sere prin Turcia sau mai stiu eu pe unde) de struguri si de capsuni. Uite ca problema capsunilor am rezolvat-o (partial), stiu cum pot avea capsuni tot anul si fara sa folosesc congelatorul.
Tadaaaaam...




Mai multe detalii despre pufosenii gasiti pe Breslo


16 octombrie 2010

Margelele-albine



La margelele acestea mesteresc de multa vreme, cu pauze bineinteles. Nici macar nu stiu de ce le-am botezat asa, stiu doar ca de cand am inceput sa le pictez m-am gandit la ele ca la margelele-albine. Acum sunt gata, o asteapta pe regina albinelor sa le incalzeasca la gatul ei.

14 octombrie 2010

Toata viata mea

Va spun din auzite...
Ana, cand a primit inelul, a spus: "este cel mai frumos inel pe care l-am avut in toata viata mea!". Si eu am fost foarte fericita sa aflu asta. Ce conteaza ca toata viata ei inseamna numai 8 anisori? Eu m-am bucurat de parca ar fi fost 80.


De bentita n-am aflat daca i-a produs aceeasi bucurie, dar atata timp cat o poarta inteleg ca-i si place, nu?




11 octombrie 2010

Sunt normala?

Merisoarele si perisoarele mele si-au gasit stapan. In seara asta m-am ocupat de impachetarea lor, dar inainte de asta am decorat o cutie, cutia in care maine o sa le expediez prin posta. Cu riscul de a parea oarecum ciudata o sa va marturisesc ca atunci cand lucrez la ceva ce-mi place foarte mult... vorbesc singura (na c-am zis-o!). De fapt nu singura ci cu lucrusorul pe care-l tin in maini. In seara asta mi-a scapat un "hai ca esti frumoasa!". Instantaneu s-au intors spre mine doua capete de fetite (frumoase, ca-s ale mele) si m-au intrebat: cu cine vorbeai, mami? Cu cutia asta! Pai tu vorbesti cu lucrurile? Da, ce, nu stiati?
Dupa ce am terminat cutia am mai migalit la un sistem de compartimentare interioara a cutiei astfel incat sa nu stea claie peste gramada merisoarele si perisoarele, dupa aceea am asezat pufoseniile inauntru, fiecare imbracata in hartie subtire si deasupra am mai pus niste hartie alba si lucioasa. Cutia era gata! Acum mai trebuia doar s-o imbrac in hartie alba, s-o incing cu scoci, sa trec adresa pe ea. Le-am spus fetelor ca asa ceva mi-ar placea si mie sa primesc cadou si atunci am inceput sa desfac cutia minutios impachetata, punandu-ma oarecum in pielea destinatarului. Voiam sa vad cum m-as simti primind o asemenea cutie cu o asemenea incarcatura. Si le intreb pe fete:
- Sunt normala?
Raspunsul a venit promt:
- Esti! Cateodata.

06 octombrie 2010

Fructe pufoase

Daca va ganditi ca apar prea devreme cu ornamente de Craciun, sa stiti ca ideea mi-a venit iarna trecuta, deci e foaaaaarte tarziu.
Intai am facut un merisor verde. (Of, sunt o pofticioasa, cand zic merisor verde, ma si vad muscand dintr-o frumusete de mar crocant, din ala de paraie la muscat si care lasa dara dulce de zeama pe obraz.)


Dupa aceea am mai facut doua si la al patrulea, ce sa vezi, a iesit o PARA!

Daca as fi stat acasa probabil ca para mea nu s-ar fi nascut. Dar am conceput-o la drum lung la care mi-am luat ceva de lucru, ca v-am zis c-am citit undeva ca numai prostii se plictisesc si de atunci fac tot posibilul sa nu ma plictisesc. (Salvez si eu aparentele ce sa fac ...:)
Drumul a fost lung si pe la jumatate deja terminasem merisorul dar nu ma induram sa-l las deoparte, asa ca am bibilit la el pana la destinatie. Am umplut masina de puf, plus poseta, plus geaca, plus blugii mei, plus tricoul sotului, dar eu zic ca a meritat, merisorul s-a transformat intr-o para. Si jumatatea mea a zis la fel (ca a meritat), nici macar nu s-a suparat ca am facut dezastru in masina, d-aia ii sunt eu recunoscatoare si i-am si promis ca-i fac cinste cu o cafea. (Momentan o face tot el ca o face mai buna! Poate dupa un curs de perfectionare...)



Ma dau batuta, am tot incercat sa modific pozele astea ca sa incapa pe deantregu' dar nu pot si pace. Ma iertati, da?