16 noiembrie 2014

Atac de pesimism

Și cat de vesela eram ieri...

Ieri seara,  jumatea mea a vrut sa ma scoată la o plimbare.  Pe mine ma apucase picoteala, zic neeh, n-am chef de ieșit prin frig. "Hai că-ți dau o prăjitură în oraș!"  Ei,  cum știi tu sa ma motivezi, chiar mi-era pofta de o prajitura nesănătoasă cu multa ciocolata și în exces însiropata. Și dacă tot e sa aleg încotro mergem, aleg sa mergem spre supermarketul unde se afla și Ioana împreună cu niște prietene, abia nu se întoarce singura acasă.  O sun sa stea pe loc ca venim și noi, pe jos, sa luam niște prăjituri și venim împreună acasă. 
Când am intrat în supermarket am și văzut-o printr-un geam, era la Cărturesti,  răsfoia o carte.  "Mami, mami, hai să-ți arat ce vreau să-mi aducă Mos Crăciun.  Uite,  cartea asta,  și nu mai vreau nimic altceva. Ții minte? " Iau cartea,  ma uit la titlu,  nu-mi spune nimic, n-o răsfoiesc ca n-am ochelarii și ar fi inutil,  ma uit la preț,  cam mărișor, i-o dau copilului înapoi si-i zic sa meargă cu ea la casa. Nu prea-i vine sa creadă,   ea știe ca eu nu ma las așa ușor convinsa mai ales când e vorba de o suma maricica și cartea nu-mi inspira nimic.  dar acum  eram "în the mood",  ce naiba, generozitatea-mi este răsplătită cu vârf și îndesat de zambetul asta fericit al copilului. M-a strans în brate, m-a pupat chiar acolo în magazin deși nu e chiar adepta manifestărilor de genul asta în public. După ce plătim cartea, zumzaie de fericire în jurul meu, îmi zice ca și Maria își dorește cartea asta, "chiar, ia să-i dau eu un mesaj".  Bineînțeles nu i-a spus tot,  doar ca sora ei mirifica o sa se întoarcă acasă cu o surpriza grozava :) 

Am luat o groaza de prăjituri, ne-am mai benoclat la niște telefoane ca să-i facem și damblaua lui tati și ne-am întors frumușel acasă.
Veselie mare acasă,  fetele bucuroase de praji,  de carte... ce mai, o seara liniștită și vesela cum ii sade bine unei seri de vineri.

Înainte de culcare trec pe lângă camera fetelor, o liniște suspecta, deschid ușor ușa,  fetele citeau. Ioana citise deja consistent din cartea ei,  Maria avea una de la școală. Ma intreaba: "Ai văzut? Cartea Ioanei e în engleza." Serios? Pai se descurca ea sa citească o carte în engleza? "Oh, da,  Ioana e mai tare la engleza decât eram eu la vârsta ei". Eu am fost tare uimita,  dar  dacă zice Maria... 
Asa mi-am încheiat eu ziua de ieri,  o zi obișnuită,  calma... 

As fi vrut sa spun același lucru și despre ziua de azi,  dar... 
M-am trezit OK,  cu furnici pe toată talpa, vorba cântecului,  dacă era după mine as fi fost la ușa secției de votare la ora 7,  ca am văzut pe geam ca s-a deschis.  Dar la ora aia jumătatea mea dormea si dacă l-aș fi trezit sigur mi-ar fi zis: "ce-ai femeie, vrei sa fim primii acolo? " Și ar fi avut dreptate.  Asa ca am așteptat cuminte sa se trezească și în timpul asta am încins tableta,  am văzut poze,  filmulețe, comentarii de prin străinătate.  Și a început sa ma apuce asaaaa...  nu știu cum să-i spun,  un fel de tristețe nedefinita,  n-aș putea sa spun de ce anume... În fine... am fost,  am votat,  și când am ieșit mi-am așteptat jumatea în fața scolii. A apărut un bătrânel care se chinuia sa lege o bicicleta de gard și m-a abordat înjurând unul din candidați. Inițial n-am știut cu cine vorbește, dar fiindcă eram singura prin  zona am dedus ca mie mi se adresa.  M-am întors cu spatele ca sa înțeleagă ca nu am chef de vreo discuție dar se pare ca înțelegea greu,  asa ca m-am dat trei pași mai încolo.  Nici mișcarea asta n-a avut rezultat asa ca am plecat de tot.  Asta a fost o întâmplare banala dar pe mine m-a făcut sa gandesc: "Ooof,  or sa ne dovedească și de data asta! " Și din momentul ala s-a instalat starea aia de... cum să-i zic oare? De atac de panica am mai auzit, dar atacul de pesimism nu cred ca s-a inventat.  Ei,  dacă totuși se va inventa vreodată sa știți ca eu am fost primul pacient! 
De când m-am întors acasă am fost morocănoasa și nesuferita, nu mi-a intrat nimeni în voie și-mi pare rău de asta,  dar nu aveam în cap decât "cinci ani pentru mine e prea Mult!!! " 
Da Doamne sa ma înșel,  și zilele următoare sa rad de ce-am gândit (și scris) eu azi. 





18 comentarii:

  1. Dragă Ina, să sperăm că va fi bine. Am nişte emoţii cât casa, sincer îţi spun!
    5 ani e enorm de mult. Nici nu vreau să mă gândesc...

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea, eu nici nu mai sunt în stare sa comentez...

    RăspundețiȘtergere
  3. sunt curioasa care este titlul cartii mult râvnite... poate ca ne dezvalui misterul ;) te rog.
    Dragut articolul tau! Descrierea zilei de ieri mi-a placut tare mult, ziua de astazi... sa aduca rezultatul pe care-l doresti! te pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cartea cu pricina e "The maze runner" de James Daphne. Fetele au văzut filmul și le-a plăcut mult și de aia voiau și cartea.

      Acum stau cu un ochii lipit de calculator, cu unul de televizor dar parca m-am mai relaxat.

      Ștergere
  4. Ina draga, nici eu n-am avut stare pana n-am votat si crede-ma, era deja pe seara :) Si desi am fost pesimista pana tunci, dupa aceea m-am simtit mult mai relaxata si i-am zis jumatatii mele "Ceea ce a depins de noi am facut!" Se pare ca si restul "rumanilor" au facut la fel :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Daaa,, știu ce vrei sa zici, pe la 12 noaptea ciocneam un pahar de vin cu omu' meu... Sa fie într-un ceas bun!

    RăspundețiȘtergere
  6. nu stiu de ce, dar n-am stiut ca esti din bucuresti. imi place ca iesiti seara la plimbare, iar de prajituri nu ma mir ca nu te feresti, ca "le dai jos" cand te duci la munte si la tine chiar mi s-a parut ca mai e loc de pus :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga mea, dar nu sunt din București :) Carturestiul ala te-a indus în eroare, nu? Ei, dar știi și tu ca mall-urile au răsărit ca ciupercile după ploaie, prin toată tara, eu stau... destul de aproape de tine, dar în directe opusa fata de drumul pe care-l faci spre serviciu. Ha, ce Sherlock Homer zace-n mine :)
    Cat despre prăjituri, da, nu mi-am făcut probleme pana acum ca se așază pe ici pe colo, dar... de la o vreme constat ca au un comportament de turma. În loc sa se distribuie și ele uniform prefera sa se înghesuie doar în anumite zone, ceea ce nu e tocmai plăcut. Și asa ca o gluma, ma ia Firicelul meu în brate într-o zi, ma pupa și-mi zice: "mulțumesc mami, ca mi-ai dat din genele tale și pot sa mănânc cat vreau, fără să-mi fie frica ca o sa ma îngraș." Asta era, bineînțeles, după ce s-a ridicat de la o masa copioasa, la care ceruse și supliment :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Carturestiul, da, da.
      Plo ... ua, atunci, nu? In fine, nu tre sa spui aici, ca acum mi-a venit inima la loc dandu-mi seama ca nu-s chiar atata de ametita incat sa nu- mi fi dat seama ca esti din buc., daca era sa fii. Am si pachetul ...
      Am fost cam taranca sa presupun ca-Carturesti-nu-e-decat-in-Bucuresti, recunosc, dar am o scuza: nu-s nici umblata prin lume, nici culta-n cap :))
      D-aia care basculeaza si nu se pune pe ea sunt si eu, dar eu mi-as mai dori vreo 2-3 kile, insa nu-i chip. Dar imi convine asa, chit ca ma umplu de invidiile colegelor :)

      Ștergere
    2. Ploua, ploua cu găleata, Cristina! :)

      Ștergere
  8. Sper că ți-a trecut și acuma rîzi! Oricum, eu nu pot crede că în cinci ani nu va începe o...demonizare a președintelui și o culpabilizare intensă a alegătorilor. Asta e. Cine riscă mai și cîștigă, dar fericirea nu e permanentă niciodată.

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, mi-a trecut. Acum aștept cuminți ce va sa vina.

    RăspundețiȘtergere
  10. Mai bine gandeste-te la ziua de vineri,ca la ziua "de maine" are cine se gandi.:))
    Sper si eu intr-o lume buna,in care sa putem sa ne permitem sa cumparam cartea,telefonul ,prajitura preferata fara sa ne gandim la bani.:)
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  11. E greu sa nu ma gândesc la ziua de mâine, dar măcar acum o fac cu optimism. Vedem noi ce-o fi, dar eu am speranța că va fi bine.

    RăspundețiȘtergere
  12. Important este ca ziua pesimista sa nu fie urmata de o alta.
    Sa aveti parte de cat mai multe zile de vineri! :)
    Nu ma pot abtine si te felicit pentru asa copii buni! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, momentan s-a dus pesimismul, încerc ca nu cad în extrema cealaltă acuma.
      Da, ce sa zic, am copii buni, asta e, tre să-i laud, chiar dacă știu ca mamele-s subiective, nu pot sa zic decât ca nu știu ce am făcut sa merit asa copii faini. :)

      Ștergere
  13. Eu am fost si mai suparata decat tine:tu stiai pe cine alegi, aveai un favorit. Eu a trebuit sa aleg intre doua persoane in care nu aveam incredere si nu ma puteam hotari! A trebuit sa fac o lista cu + si - !!! :) In fine, inca sunt sceptica ! Sa speram ca va fi bine !

    RăspundețiȘtergere