Noi nu suntem de vina

De câteva zile ploua! Nu ma vait,  mie îmi place ploaia,  doar ca are un efect ciudat asupra mea. Unii devin melancolici,  poate deprimați,  eu nu, eu devin... obraznica.  Vreau sa am momentele mele,  eu cu mine, cu o cafea fierbinte,  multe perne,  o carte faina sau ceva similar și,  bineînțeles,  nimic altceva de făcut... 

Spre exemplu,  alaltăieri... După ce am rezolvat (la modul minimal) ceva treburi prin casa, alea de nu pot fi amânate nicicum ca se răscoală "poporul",  de foame mai ales,  deci,  după ce am închis focul aragazului,  ma uit la ceas,  vad ca mai am vreo ora pana ne strângem cu toții la masa, care de pe unde, zic gata,  nu mai fac nimic! M-am îngropat în cele doua perne de pe canapeaua de la bucătărie,  cu un pled pe picioare, cu tableta pe piept și-o carte în mana,  nu aveam decât o problema: să-mi continui cartea sau sa stau pe net,  sa vad ce mai face Președintele? Mda, am o obsesie mai nou,  sa vad ce se mai scrie despre Domnul Președinte (când oți vedea ca am scris cu litere mici înseamnă că m-a dezamăgit, pana atunci,  litere mari!) N-ajung însă sa hotărăsc ce aleg,  cartea sau tableta,  ca se deschide ușa larg,  intra amenințător Ioana cu un caiet în mana:

- M-asculti la gramatica? 

- Acumaaaa? 

- Da,  ca ne asculta mâine din toată materia. 

- Ei,  nu,  te-am ascultat și acum vreo săptămână. Lasă că știi,  știu eu ca știi...

- Maaami,  dacă iau mâine patru sa știi ca e vina ta. Hai,  ia caietul asta și întreabă-mă. 

- Eu sunt obosita,  nu mai pot sa ma gândesc la diftongii și triftongiii tai... 

- Nu trebuie măi,  sa te gândești la nimic,  e scris totul acolo în caiet,  trebuie doar sa ma întrebi. 

- Și de unde sa încep? 

- De la prima lecție! 

- Aoleu,  da' mult v-a mai predat semestrul asta. Hai,  zii,  ce e ala vocabular? 

În bucătărie e cald,  eu tolănita intre perne,  ma apucă picoteala. Intre omonime și paronime întind și eu mana după tableta. 

- Vezi ca ai dat doua pagini,  ai sărit peste... (n-am reținut ce). Maaai,  tu nu ești atenta,  vrei să-ți iau tableta aia? 

- Gata șefa,  aveam și eu un mesaj... Ce e ala un hiat? 

Și uite asa pana am ajuns la ultima pagina, hai ca știi,  uraaa... Și-am aruncat caietul pe masa. 

Intre timp a venit și "lumea" acasa,  ne-am așezat la masa,  am mâncat,  am stat de vorba,  cartea și tableta mea tot pe masa... 

Ii promisesem Ioanei ca o ajut și la fizica,  de fapt o amenințasem ca o ajut și la fizică,  fiindca-i pusesem câteva întrebări despre lecția de zi,  viteza medie, și m-am lămurit,  doar avea impresia ca știe ceva despre subiectul cu pricina. 

Daaaar... după masă mi-am amintit ca în casa asta se făcuse o oarecare diviziune a muncii,  eu cu matematica,  tati cu fizica, deci tati i-ați rolul în serios! Eu mi-am luat cartea și tableta și am plecat tiptil sus,  nu cumva sa deranjez :)  

Când eram pe scări ma suna o prietena și aflu ca și ea la fel, ar sta numai în plapuma,  cu o carte în mana și n-ar face nimic altceva. Ei bravo,  deci nu noi suntem de vina, sigur e ceva în atmosfera, radem noi, (ce-mi place scuza asta),  zic,  s-o fi inventat astenia de iarna. 
Ma bag în plapuma,  deschid cartea și înainte de a începe sa citesc îmi amintesc ca am uitat ceva. Pun mana pe telefon și tastez: 
Ia adu și tu un pătrat de vin. (O fi bun la astenie, ma gandesc)