Azi a fost o zi splendidă, însorită, nici prea caldă dar nici rece, numai bună de mers la munte ar zice unii. Nu, n-am mers la munte. De niciun Paște nu am plecat de acasă, nici ăsta nu a făcut excepție. Mâine poate ieșim pe undeva, poate mergem la țară, deși n-aș băga mâna în foc.
De când a murit tata, acum 6 luni, am fost acasă doar de trei ori. Și atunci prin casă n-am prea mai putut să stau, mai mult prin curte m-am învârtit. Dar nici în curte nu mă mai așteaptă nimic. Cățeaua nu mai e să ne latre de când aude motorul mașinii, la cotețul găinilor nu mai am ce să caut, nu mai e nicio găină care să-mi lase o surpriză în cuibar, deci nu mă mai așteaptă nimic. Mă învârtesc prin curte și nu-mi găsesc locul până zic: hai să plecăm.
Văd ce visez la noapte, poate mâine mergem să aprindem o lumânare la cimitir. Luăm și fetele, ele chiar n-au fost de mai bine de 6 luni.
Dacă găsesc pomii înfloriți o să mor instant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu