M-am facut Woody!

Stiti ca acum ceva vreme ma plangeam ca n-am avut si eu in viata mea codite impletite. Si mai stiti ca mi-am pus ambitia la incercare, mi-am lasat parul lung si mi-am facut codite. Dorinta asta deci am taiat-o de pe lista.

Acuma, mai nou, imi tot dadeau tarcoale ganduri de tuns par scurt-scurt. Cu vajaiala asta de dinainte de 1 si 8 Martie n-am prea gasit timpul necesar sa-mi vopsesc podoaba. Rau, ar putea spune unii. Bun, zic eu. Vopseaua din par s-a cam dus, radacinile au crescut, si cand bag mana in par simt la radacini parul ala aspru si sanatos pe care l-am avut pana sa-l vopsesc. Mi-a intrat deci in cap sa nu-l mai "otravesc", cel putin o vreme. Asa o sa vad si eu cam cum arat de-adevaratelea. 

Buuun, mi-am anuntat familionul ca nu ma mai vopsesc o vreme si ca o sa ma si tund foarte scurt ca sa se duca si urmele de vopsea ce-au ramas. Sa va spun care au fost reactiile: "mi se pare cam stupida hotararea asta", "daaaa, vrei sa nu te mai vopsesti niciodata?", "te tunzi scurt, dar o sa stai cu vopseaua langa tine, nu?", "Ah, iar te faci Woody? Bravo!" Nu stiu cat de incantata e de lumea de hotararea mea, eu sunt extrem de incantata, exagerat de incantata, atat de incantata incat dupa ce am iesit de la coafor mi-am scos caciula (aici iar ninge) de trei ori ca sa vada si prietenii si cunostintele cu care m-am intalnit ce grozavie am facut eu. Parerea mea sincera e ca totul se reduce la cat sunt eu de pregatita sa ma accept asa cum sunt, cu 10 fire de par alb sau cu 100. Si ma cam accept, sa stiti! 

Dragul meu sot, te anunt pe aceasta cale ca ti s-a indeplinit dorinta, cand o sa te intorci acasa o sa mananci spagete facute de ciocanitoarea ta draga :)