Răsfăț pe băț

După ce i-am spus copilului mic, aproape fără să gândesc, care-mi sunt rezoluțiile pe anul 2017, chiar am făcut pași în realizarea celor spuse (postarea aici). Vorbesc mai mult la telefon cu rudele și prietenii, am reluat legături de prietenie pe care se așternuse praful, (pe unele cu motiv, pe altele fără), am cunoscut și oameni noi, posibili candidați pe posturile  de "noi prieteni", iar despre excursii, ce să zic? I-am zis jumătății, dau și-n scris, nu mai fac mofturi la nicio ieșire. Sănătate să fie, timp să fie, bani să fie, că bagajele mi le fac imediat!

Că veni vorba de sănătate... Sunt pe drumul cel bun, nu sunt vreun Speedy Gonzales, nu încă, dar sper să revin urgent la forma de dinainte, că mă așteaptă munții ăia neumblați, și pe mine mama m-a învățat că nu e frumos să te lași așteptat :)

Până la munte mai avem de bifat o ieșire care-mi creează oareșce emoții. E prea repede după faza cu spitalul, e prea cu tratament la purtător, e prea cu tremurat de gladiole. Ar mai fi câteva zile în care se mai pot schimba multe, eu o să mă autosugestionez că totul o să fie ok și  nu se poate să nu fie! (O să vorbesc despre asta la momentul potrivit.)

Ce să mai zic? E bine să fiu răsfățată! Sau cel puțin ajutată. Sunt mult mai liniștită de când am recunoscut că nu sunt chiar forțoasa pământului. Mi-era teamă de momentul în care o să le spun fetelor că am o problemă de sănătate, mai ales că acesta a fost subiect tabu în casa noastră. Fetele au fost ferite, ani de zile, de orice veste care ar fi putut să le umbrească/întristeze copilăria. Dar acum au reacționat bine, au spus că a venit rândul lor să ajute. Și au ajutat.

Prânzul de alaltăieri  făcut de Maria, sub supravegherea mea. A fost delicios, dovadă stau farfuriile doar mânjite cu ceea ce s-a numit piure de cartofi cu muschiuleț de porc la cuptor. Adică atâtica a mai rămas, de bun ce-a fost, dacă mai trebuia să traduc.

Se pare însă că adevărata provocare au fost cartofii prajiți de ieri. Nu-i nimic, data viitoare or să știe și ele că doar pastele sunt niste dive, se mănâncă al dente, cartofii prăjiți sunt mai "mitocani", așa ca porcii, preferă să stea mai mult în balta de ulei încins. Papa bun și sănătos! (Cu  NU în față :)))