Știri prescurtate și necriptate

Știți  ce mi s-a întâmplat săptămâna trecută?  Niște fleacuri, care mi-au adus și bucurii și tristeți,  de-astea... obișnuite. 

Am reușit în sfârșit să-mi reîmprospătez stocul de pensule cu care lucrez, adică unele foarte-foarte subțiri, potrivite pictatului pe boabe de orez. Ei, glumesc,  de mărgele vorbesc. 

Luni de zile Fondul Plastic de unde îmi iau eu parte din materiale a fost în renovare iar când s-a deschis de fapt nu era deschis, cel puțin nu când ajungeam eu. De vreo trei ori am fost pe la 10,30-11 și erau obloanele trase deși pe orar zicea că deschid la 10.  În sfârșit vineri mi-a venit și mie mintea la cap și m-am dus ca un om normal pe la ora 2.  Mare noroc am avut dacă mă gândesc bine, dacă ii găseam în pauza de masă? Dar nu,  nu erau în pauza de masă, și da, aveau exact ce-mi doream eu,  pensule cu mulți  de zero (adică fff subtiri) , și cu  păr natural, și cu sintetic, și mai scumpe, și mai foarte scumpe, și chiar unele "englezești, de superfirma",  cum a zis vânzătoarea, de care m-am îndrăgostit pe loc. De pensule,  nu de vânzătoare!

Am luat pentru început doua bucăți,  zic mă duc acasă,  le încerc și dacă fac treaba bună vin  eu altădată, și dacă am noroc sa găsesc deschis, mai iau.  Destul de scumpe ca  să mă risc așa pe neprobate. Vin acasă și înainte sa le fac proba vreau să dezlipesc etichetele de hârtie și ce sa vezi? Pe superpensula mea englezeasca scria mare, să vezi de la doi metri, numai eu nu vazusem,  MADE ÎN CHINA. Copilul mic zice "ah, păi eu  am văzut  de la început" Și acuma zici? Dar faptul era consumat. Sunt însă foarte bune pensulele mele englezești fabricate în China, așa că o iert pe doamna vânzătoare că mi le-a prezentat greșit și chiar o să îmi mai cumpăr cu proxima ocazie când voi ajunge pe acolo și voi găsi și deschis,  bineînțeles. 

Trebuie să mai spun ceva ce mi-a produs mare bucurie (pe alea cu tristeți m-am răzgândit,  nu vi le mai spun). Prietenă bună din facultate a dat semn de viață după multa-multă vreme și primul lucru pe care mi l-a zis a fost că i-a arătat fiului ei de 7 ani blogul meu și lui i-au plăcut mărgelele mele dar cel mai mult i-au plăcut mărțișoarele. Am aflat că a întrebat-o : "N-am putea să o invităm pe la noi ca să îmi aducă și mie un mărțișor?" Mare bucurie mi-au produs cei doi și pentru cel mai mic și simpatic fan al meu,  mai că m-aș reapuca de făcut mărțișoare și aș da o fugă până colea în Germania să-i duc și lui unul. 

Și ca sa încheie cu o glumă... 

Ieri făceam mâncărică,  știți voi,  activitatea mea preferată (da,  vezi să  nu),  soțul lângă mine, cu tableta pe masă,  ocupat nevoie mare. Eu iau un ziar și il pun pe masă în fața lui împreună cu un cuțit,  doi morcovi,  un ardei, trei cartofi,  chestii de-astea. Jumătatea zice:

- Hai că am înțeles mesajul. 

- Păi nici nu era criptat. ☺

Pentru voi am un mesaj,  tot necriptat,  sa aveți o noapte liniștită,  cu căldură și vise plăcute și o săptămână ușoară!