Sa visezi e gratis

Într-una din zile am fost întrebată de o doamnă, membră a corpului diplomatic al ambasadei României la Varșovia, dacă doresc să donez un produs confecționat de mine. Ceva cu specific românesc, care să fie expus și, eventual, vândut la standul Românie în cadrul unui bazar caritabil ce s-a organizat la hotel Mariott în Varșovia. Bineînțeles că am vrut.

Mai știți iisoara de copil pe care am cusut-o doar ca să fac tutorialele pe care le-am postat aici pe blog?  Ei,  în familia mea nu mai sunt fetițe așa mici,  de vândut nu am vrut să o vând,  așa că mai în glumă, mai în serios, le-am spus fetelor mele că am să păstrez  ia asta și am sa o dau primei mele nepoate. 

Când le-am întrebat pe fete dacă sunt de acord să donăm ia pentru bazarul din Varșovia, au fost imediat de acord pentru că "până ne-om mărita noi mai e muuult și până o să  mai aveam și copii iia asta o sa stea nefolosită și e păcat.  Plus că nu ar fi corect ca numai una dintre noi,  adică prima care va avea o fetiță,  să primească o ie făcută de tine."  Păi  dacă fetele au fost de acord, mie nu mi-a rămas decât să împachetez frumos ia și să o expediez.

După ce s-a încheiat târgul am primit această poză, în care se vede și iisoara mea,  cu următorul mesaj: "Ia a fost vândută cu succes.  Mulțumim mult pentru susținere."

Acuma eu care sunt o visătoare incurabilă îmi imaginez că o româncuță drăgălașă de vreo patru-cinci ani,  care locuiește cu părinții ei în Polonia, l-a așteptat pe Mos Crăciun gătită  cu ia mea. Să  visezi e gratis,  nu? ☺