Inka

Firicica e plecata in tabara. De echitatie. Ne suna de cel putin trei ori pe zi sa ne spuna ce minunat se simte, ce curajoasa a fost ca s-a suit pe un cal imens (INKA), ca a laudat-o domnul instructor si domnul diriginte (foarte sensibila la laude fata asta a mea, cu cine o fi semanand?), ca e vreme frumoasa, ca portiile la masa sunt cat chiuveta, ca au facut foc de tabara imens... si multe altele. Si ne vrea pe toti la telefon si ne spune fiecaruia cate ceva astfel incat la sfarsit noi adunam, punem cap la cap si ne facem o imagine de ansamblu.

Ma umple de bucurie sa-mi vad jumatatile astea mici cum freamata una de dorul celeilalte, cum se intreaba ele ca niste oameni mari: "da' tu te simti bine?" si cum isi povestesc ele acolo nimicuri si cum rad si cum abia asteapta sa se vada.

Pufoasa, a ramas cu noi acasa si prima zi a fost cea mai grea. Eu am preluat atunci "sarcinile" Mariei si tine-te joaca. M-a batut de m-a uscat la remi (pe bune, n-am lasat-o eu), pe urma am trecut pe alte jocuri si cand am vazut-o ca se plictiseste iar, am intrebat-o: ce-ar fi sa-ti pictezi singura un tricou? I-am vazut ochii aia mari facandu-se si mai mari: "pot, pot, pot?" Sigur ca poti, am tricouri albe de copii si pictezi tu ce vrei pe unul. Ce a urmat m-a umplut de duiosie: "Pot sa pictez pe un tricou alb un cal, si sa i-l dau Mariei cand s-o intoarce? (In momentul ala mi s-au cam umezit ochii, dar e secretul nostru, da?)

Asa ca ne-am pus pe treaba si iat-o pe INKA:

Sunteti ingaduitori, da? E manuta de copil de 7 ani acolo (ajutata "un pica" si de mama ei). Noi suntem incantate de ce-a iesit, speram ca Maria sa nu dea de vreun internet prin tabara ei sau daca da sa nu fie interesata de ce mai scrie mama ei pe blog, ca altfel ma dezmostenete Pufoasa ca am stricat surpriza. Dar stai, partea cu dezmostenitul e in sens invers, de la parinte la copil. Copilul ce-ti poate face? Nu stiu, poate sa-ti dea un pupic in plus ? :)