Fac ce vreau... cand vreau

Primul lucru pe care l-am vazut ieri cand am intrat la U.P.C sa-mi platesc cablul si internetul, a fost domnisoara aceea de la biroul Informatii. De fapt nu pe domnisoara am remarcat-o, ci tricoul ala negru pe care-l purta si pe care scria ceva cu alb. Eu sunt o mare cititoare... de tricouri. Intr-o vreme daca zaream asa mai de departe un tricou umblator cu text, incetineam mersul si faceam in asa fel incat, fara sa ma zgaiesc prea mult, sa descifrez tot. Dar nu mereu imi reusea, ca pierdeam timp aruncandu-mi ochii si in alta parte, sa nu se simta omul prost ca stau cu ochii pe pieptul sau pe burta lui. Dupa ce am inceput sa pictez si eu astfel de tricouri si mai ales dupa ce am inceput sa le si port, mi-am dat seama ca mesajul a fost scris ca sa fie citit, si cine poarta astfel de tricouri isi asuma si riscul ca oamenii sa se opreasca din drum, sa urmareasca chiar cu degetul, daca nu se descurca altfel, si sa descifreze textul.
Mi-a sarit in ochi tricoul domnisoarei de la Informatii, si m-am asezat strategic la coada (doar vreo 8 persoane in fata mea) asa incat sa pot descifra intreg textul de pe tricou, ca am uitat sa va spun, avea un calculator in fata care-mi cam obstructiona imaginea. Cand am terminat de descifrat, m-am dus la domnisoara si i-am spus prieteneste sa stea mai aplecata, sau sa se ascunda sub birou, sa n-o vada vreun sef cu tricoul ala pe care scria:
I DO WHAT I WANT
WHEN I WANT
I-am explicat ca textul este interpretabil si nu foarte potrivit pentru cineva care lucreaza cu publicul si daca o vede seful ei s-ar putea sa aiba probleme si "stii si dumneata ce greu e sa-ti gasesti servici in vremurile astea". Fata a fost intelegatoare mi-a multumit pentru sfat si s-a asezat la calculator asa mai ghebosata, de nu mai puteai intelege nimic din tricoul ei.
Dupa ce am terminat acest dialog, IMAGINAR bineinteles, ma uit sa vad ce face Pufoasa, ca o luasem si pe ea. Ca de obicei ea era pe o bancuta cu un teanc de pliante, le aseza in forma de floare, trenulet, evantai... Asa face ea mereu si cand se plictiseste le duce pe toate inapoi si le aseaza in stativul lor exact de unde le-a luat. A mai vazut cineva copil asa de cuminte?
Ei, si cum imi admiram eu minunatie de copil vad cu coada ochiului tricoul negru care se ridicase de la birou si se fataia de colo colo. Am mai avertizat-o inca o data (tot asa, in gand), sa nu zici ca nu te-am avertizat... Numai ca, ceva nu era in ordine, era acelasi tricou, dar nu aceeasi fata. Fata asta avea parul mai lung, avea atitudine, mergea cu tricoul ala si cu parul (superb) fluturanda-i pe spate, parca zicea: da, tot ce scrie aici e adevarat. Asta da atitudine, am gandit eu. Asta vreau eu sa vad la purtatorii de tricouri inscriptionate, daca-ti scrie pe tricou I'M TO SEXY FOR YOU, nu am pretentia sa fie 100% adevarat dar vreau sa vad ca-l porti ca si cand ar fi.
Nu se poate, maine o sa plangeti una pe umarul alteia, le-am zis eu (stiti voi cum). Ma ridic putin pe varfuri sa le vad si pe cele doua doamne casiere. Ei na, vi s-a urat cu binele la toate... Dar ce, seful vostru si-a luat concediu acuma toamna, a prins vreo oferta de ultim moment si voi ati ramas singure si va faceti de cap? Bineinteles ca nu mi-a raspuns nimeni.
Greu, foarte greu am putut accepta ca asta este noul slogan al celor de la UPC. Dar aducandu-mi aminte ca la un moment dat mi-au taiat netul, (si mie poti sa-mi tai orice dar nu netul) doar pentru ca am intarziat 10 zile cu plata, si asta pentru ca nu am primit factura, mi-am zis, daaa, trebuia sa-mi dau seama de atunci ca voi faceti ce vreti, cand vreti. Ca daca nu era asa imi dadeati si mie un telefon, un mail, trimiteati o scrisoare, sa ma instiintati ca nu v-am dat banisorii, inainte sa-mi taiati netul. Ca eu asa sunt, vine factura, si ma grabesc sa platesc ca ma streseaza sa se stranga acolo pe dulapul de la bucatarie. Dar daca nu vine, nu-i cereti neuronului meu sa tina minte date scadente, ca e si asa suprasolicitat, ca de cand a ramas singur a preluat si sarcinile colegilor lui.
Tocmai cand gandeam eu, destul de trista, ca da, e vizibil ca faceti ce vreti si cand vreti, dar asa o lipsa de respect sa ne-o si fluturati pe sub nas..., vad un domn intrand cu o cutie mare alba in brate. S-a dus fix spre domnisoara de la Informatii. N-am auzit chiar tot ce-au discutat, ca de, sunt si eu fata binecrescuta, dar am dedus ca omul renunta la serviciile U.P.C.-ului si adusese modemul sau altceva in cutia aia mare si alba. Daaa, mi-amintesc ca si eu am o cutie pe dulapul de la birou, mi-au zis oamenii cand mi-au instalat netul, sa pastrez cutia, ca daca vreodata renunt la serviciile lor, tre sa inapoiez modemul si/sau altceva, musai in cutia aia. Acuma ma revolt, ce pretentii, nene...
Si uite domnul acesta renunta la serviciile lor. Bravo, bravooo, aduceti un tricoooou, domnul acesta il merita cu prisosinta, face ce vrea si cand vrea... Nu stiu ce a inteles domnul respectiv din zambetul meu...
Inainte sa iasa domnul acela, mai apare inca un domn, cu ceva infasurat intr-o punga. Avea modemul sau ce traznaie se inapoiaza cand renunti la U.P.C. Pe cuvant, nu mint! Fata de la informatii avea un DE CE mare si mut pe fatza, dar l-a indrumat frumusel spre o alta purtatoare de tricou negru, dar nu inainte de a-l intreba de soarta cutiei de carton. N-am auzit raspunsul domnului, pentru ca eu eram ocupata sa strig: Mai aduceti un tricooou, nuuuu, doua, domnul acesta le merita cu prisosinta, a facut ce-a vrut, cand a vrut si nici macar nu a pastrat cutia.
Acuma m-as opri din scris, fiindca sigur n-o sa credeti ce-o sa va mai povestesc. Ei, uite, asta e defectul meu, tot timpul am impresia ca lumea n-o sa creada ce povestesc... Dupa ce am mai inaintat pret de vreo trei persoane, mai apare un domn... Acuma eram ceva mai departe, dar n-as fi ratat pentru nimic in lume discutia lui cu domnisoara de la Informatii. Am auzit din doi in doi, suficient insa sa inteleg ca domnul se interesa ce trebuie sa faca pentru a renunta la serviciile lor. Domnisoara ii povestea de o cerere, de o perioada de asteptare, la care domnul a raspuns: Nu am atata timp, nu mai stau asa mult pe-aici... Eu iar am strigat: aduceti tricouri, pentru domnul, pentru sotia lui, mama, copiii, vecinii lui, ca le merita! Si daca nu mai aveti, dezbracati-le pe fetele astea ca si asa nu se simt in largul lor, cu mesajul ala pe piept. Adica nu, pe domnisoara cu parul lung care se fataie pe aici iertati-o... Desi, daca ar fi fost sa-i pun pe cei trei domni sa aleaga, sunt sigura ca toti trei ar fi ales tricoul domnisoarei cu pleata in vant.
Chiar imi pregatisem o gluma pentru doamna casiera, legata bineinteles de mesajul de pe tricou, dar cand am ajuns in fata, m-am razgandit. Doamna, ceva mai in varsta, purtatoare bineinteles de tricou negru, parea atat de obosita, chiar a strigat la un moment dat dupa o fata sa o ajute la incasari, ca nu mai poate de azi dimineata...
Eu as baga mana in foc ca a strigat dupa domnisoara cu parul in vant, aceea careia i-am salvat tricoul... V-am spus eu ca era singura de acolo care facea ce voia si cand voia...