Mie imi revine placuta sarcina sa le duc dimineata pe fete la scoala. Pe jos. De ce pe jos? Pentru ca eu ma numar printre cele 0,0001 % dintre femeile de pe planeta care nu au carnet (o sa va zic eu altadata de unde virgula aia si mai ales de ce n-am carnet) si pentru ca pe unde stam noi, cartier de case, nu trece niciun autobuz, troleibuz, metrou, avion, etc. Bun, ati priceput.
Ma trezesc dimineata, tai 7 felii de paine, le ung cu unt, pun laptele... Hai ca v-am pacalit, v-ati speriat, credeati ca incep acuma sa spun ce si cum se intampla la noi in fiecare dimineata... Nu, pentru ca nu se intampla nimic spectaculos. Poate doar faptul ca, din cand in cand se aude simultan, din camere diferite, rostit de voci diferite, cate un: NU MA GRABIIII !!!! Astea-s fetele mele. Cred ca o sa pun taxa pe vorbele astea, cum am pus taxa asta vara pe: MA CAM PLICTISESC. Inca inainte de vacanta incepusera fetele sa fredoneze cantecul asta. Atunci am dat o lege, cine mai rosteste cuvantul "plictisesc" sa scoata si 10 lei de la pusculita. A tinut o vreme, adica n-au mai rostit cuvantul, ca de frica sa nu ramana pusculita goala au bagat la cap interdictia, pana au gasit portita de scapare, ca toate legile sunt facute sa fie incalcate, nu? Ziceau: "MA CAM PUNCTE PUNCTE". Daca ma uitam urat la ele, ziceau: "am zis eu cuvantul ala? Nu, deci nu primesc amenda!"
Cum va spuneam, ma bucur foarte tare ca au inceput scoala. De dimineata iau aerul ala tare in nas, ma trezesc complet, mai fac putina miscare, putina alergare. Spre exemplu ieri, mergeam noi asa lejer, aveam timp, eram in grafic, cand, pe la benzinarie o intreb pe Maria; ti-ai luat tricoul alb pentru sport? Aaaa, nu! Asta e de rau. Scot telefonul din geanta, o sun pe soacra-mea sa iasa cu tricoul la poarte ca sa nu mai pierd timpul cu descuiatul, cu urcatul scarilor, etc, le zic la fete nu va miscati d-aci si o iau la trap catre casa. Cand am ajuns la vreo 50 de metri de casa imi parea rau ca nu am luat-o pe soacra-mea mai usor, ca doar o stiu, intra in panica din orice fleac, isi face griji ca intarzie copiii, puteam sa-i zic si eu asa, hai ca e timp, cautati tricoul si, daca puteti, veniti cu el la poarta, dar nu e nicio graba. Nuuu, eu i-am zis sa vina repede cu tricoul. Bineinteles ca de la 50 de metri am vazut ceva alb fluturand deasupra portii. Ce frumos, zic, se preda! Era tricoul Mariei, n-am inteles de ce n-a avut rabdare sa ajung in dreptul ei si abia apoi sa-l ridice, dar ce stiu eu, orice om simte nevoia sa faca gimnastica, mai ales dimineata. Am luat tricoul, am multumit si m-am intors in viteza la fete. Bineinteles ca la un moment dat am obosit si n-am mai alergat, am mers la pas. Au inceput fetele sa faca galerie, hai-de ma-mi, hai-de ma-mi... Bun, asta a fost ieri. Azi, am pregatit tot, am pus ghiozdanele la usa, blocul Mariei de desen deasupra, ca sa nu-l uite, ne incaltam, luam ghiozdanele, plecam. Tot pe la benzinarie... Maria, unde ti-e blocul? Upsi, l-am uitat. Scot telefonul, imi compun urgent un mesaj linistitor pentru soacra-mea, sa nu mai intre in panica, sa vina ea asa, normal, cum poate ea, cu blocul la poarta. Surpriza, soacra-mea nu raspunde. Asa ca am facut drumul complet, cu descuiat de porti, cu urcat scari, luat bloc, baut o gura de cafea (ca era pacat s-o beau rece la intoarcere), iesit, alergat, scos limba de-un cot, facut fata lunga la fete, fete nu mai facut galerie, ca stiu ele cand e mami prostdispusa (bine ca nu stiu ca sunt si predispusa! Adica or fi stiind c-au citit pe blog, ca-s cele mai mari fane)... Ajung la ele, le avertizez ca nu am de gand sa incetinesc ritmul, asa ca merg in continuare ca la maraton, ma uit la un moment dat in urma, o vad pe Maria la 5 metri in spate, pe Ioana la 10, mergeau relaxate, cel putin Ioana, pe ea n-o scoti din ritmul ei. Ajungem relativ aproape de scoala Mariei, ii dau verde s-o ia inainte ca ea merge oricum mai repede ca sora-sa si oricum mergem la alta scoala. Adica invata la aceeasi scoala, numai ca in locatii diferite, complicat, va explic alta data.
Ca sa o mobilizez pe Ioana ii promit ceva bun pentru dupa-amiaza. De fericire incepe sa mearga asa in pas saltat pe un picior, cum mergea Pantera Roz, eram pe trecera de pietoni, ei bine, recunosc, am inceput si eu sa sar asa ca Pantera Roz, nu mi-a pasat de soferii grabiti care asteptau sa se faca verde la ei, la noi era, asa ca ma bucuram si trebuia sa se vada.
Ajung cu Ioana in timp util la scoala, adica asa cred, ca am lasat-o la poarta, n-am verificat daca intrase doamna. Ma intalnesc cu o alta mamica, am schimbat doua vorbe cu ea, ii zic in viteza ca am ajuns asa de tarziu fiindca m-am intors sa iau blocul Mariei si ca sa fiu convingatoare i-l si arat... Sa vina salvarea, pompierii, sa vina cineva, de ce mai am eu blocul inca in mana? Fuga la scoala la Maria. Gardianul e prietenul meu, il stiu din a doua zi de scoala cand m-am intors cu sticluta de apa pe la si 10, cu scuzele de rigoare, de acum doua saptamani cand i-am dus pachetelul cu mancare Mariei, de saptamana trecuta cand l-am intrebat daca nu a gasit cineva un penar... si bineinteles de azi, cand am ridicat semnificativ blocul de desen si n-a trebuit sa-i mai dau nicio explicatie. Cum v-am zis, ma cunoaste, si daca ne intalnim prin oras ma saluta.
Vedeeeeti? V-am spus eu... Sunt vedeta!
Ma trezesc dimineata, tai 7 felii de paine, le ung cu unt, pun laptele... Hai ca v-am pacalit, v-ati speriat, credeati ca incep acuma sa spun ce si cum se intampla la noi in fiecare dimineata... Nu, pentru ca nu se intampla nimic spectaculos. Poate doar faptul ca, din cand in cand se aude simultan, din camere diferite, rostit de voci diferite, cate un: NU MA GRABIIII !!!! Astea-s fetele mele. Cred ca o sa pun taxa pe vorbele astea, cum am pus taxa asta vara pe: MA CAM PLICTISESC. Inca inainte de vacanta incepusera fetele sa fredoneze cantecul asta. Atunci am dat o lege, cine mai rosteste cuvantul "plictisesc" sa scoata si 10 lei de la pusculita. A tinut o vreme, adica n-au mai rostit cuvantul, ca de frica sa nu ramana pusculita goala au bagat la cap interdictia, pana au gasit portita de scapare, ca toate legile sunt facute sa fie incalcate, nu? Ziceau: "MA CAM PUNCTE PUNCTE". Daca ma uitam urat la ele, ziceau: "am zis eu cuvantul ala? Nu, deci nu primesc amenda!"
Cum va spuneam, ma bucur foarte tare ca au inceput scoala. De dimineata iau aerul ala tare in nas, ma trezesc complet, mai fac putina miscare, putina alergare. Spre exemplu ieri, mergeam noi asa lejer, aveam timp, eram in grafic, cand, pe la benzinarie o intreb pe Maria; ti-ai luat tricoul alb pentru sport? Aaaa, nu! Asta e de rau. Scot telefonul din geanta, o sun pe soacra-mea sa iasa cu tricoul la poarte ca sa nu mai pierd timpul cu descuiatul, cu urcatul scarilor, etc, le zic la fete nu va miscati d-aci si o iau la trap catre casa. Cand am ajuns la vreo 50 de metri de casa imi parea rau ca nu am luat-o pe soacra-mea mai usor, ca doar o stiu, intra in panica din orice fleac, isi face griji ca intarzie copiii, puteam sa-i zic si eu asa, hai ca e timp, cautati tricoul si, daca puteti, veniti cu el la poarta, dar nu e nicio graba. Nuuu, eu i-am zis sa vina repede cu tricoul. Bineinteles ca de la 50 de metri am vazut ceva alb fluturand deasupra portii. Ce frumos, zic, se preda! Era tricoul Mariei, n-am inteles de ce n-a avut rabdare sa ajung in dreptul ei si abia apoi sa-l ridice, dar ce stiu eu, orice om simte nevoia sa faca gimnastica, mai ales dimineata. Am luat tricoul, am multumit si m-am intors in viteza la fete. Bineinteles ca la un moment dat am obosit si n-am mai alergat, am mers la pas. Au inceput fetele sa faca galerie, hai-de ma-mi, hai-de ma-mi... Bun, asta a fost ieri. Azi, am pregatit tot, am pus ghiozdanele la usa, blocul Mariei de desen deasupra, ca sa nu-l uite, ne incaltam, luam ghiozdanele, plecam. Tot pe la benzinarie... Maria, unde ti-e blocul? Upsi, l-am uitat. Scot telefonul, imi compun urgent un mesaj linistitor pentru soacra-mea, sa nu mai intre in panica, sa vina ea asa, normal, cum poate ea, cu blocul la poarta. Surpriza, soacra-mea nu raspunde. Asa ca am facut drumul complet, cu descuiat de porti, cu urcat scari, luat bloc, baut o gura de cafea (ca era pacat s-o beau rece la intoarcere), iesit, alergat, scos limba de-un cot, facut fata lunga la fete, fete nu mai facut galerie, ca stiu ele cand e mami prostdispusa (bine ca nu stiu ca sunt si predispusa! Adica or fi stiind c-au citit pe blog, ca-s cele mai mari fane)... Ajung la ele, le avertizez ca nu am de gand sa incetinesc ritmul, asa ca merg in continuare ca la maraton, ma uit la un moment dat in urma, o vad pe Maria la 5 metri in spate, pe Ioana la 10, mergeau relaxate, cel putin Ioana, pe ea n-o scoti din ritmul ei. Ajungem relativ aproape de scoala Mariei, ii dau verde s-o ia inainte ca ea merge oricum mai repede ca sora-sa si oricum mergem la alta scoala. Adica invata la aceeasi scoala, numai ca in locatii diferite, complicat, va explic alta data.
Ca sa o mobilizez pe Ioana ii promit ceva bun pentru dupa-amiaza. De fericire incepe sa mearga asa in pas saltat pe un picior, cum mergea Pantera Roz, eram pe trecera de pietoni, ei bine, recunosc, am inceput si eu sa sar asa ca Pantera Roz, nu mi-a pasat de soferii grabiti care asteptau sa se faca verde la ei, la noi era, asa ca ma bucuram si trebuia sa se vada.
Ajung cu Ioana in timp util la scoala, adica asa cred, ca am lasat-o la poarta, n-am verificat daca intrase doamna. Ma intalnesc cu o alta mamica, am schimbat doua vorbe cu ea, ii zic in viteza ca am ajuns asa de tarziu fiindca m-am intors sa iau blocul Mariei si ca sa fiu convingatoare i-l si arat... Sa vina salvarea, pompierii, sa vina cineva, de ce mai am eu blocul inca in mana? Fuga la scoala la Maria. Gardianul e prietenul meu, il stiu din a doua zi de scoala cand m-am intors cu sticluta de apa pe la si 10, cu scuzele de rigoare, de acum doua saptamani cand i-am dus pachetelul cu mancare Mariei, de saptamana trecuta cand l-am intrebat daca nu a gasit cineva un penar... si bineinteles de azi, cand am ridicat semnificativ blocul de desen si n-a trebuit sa-i mai dau nicio explicatie. Cum v-am zis, ma cunoaste, si daca ne intalnim prin oras ma saluta.
Vedeeeeti? V-am spus eu... Sunt vedeta!
:) asa e graba... eu am platit odata 30 lei la un taxi sa ma duca pina in oras (Simeria) sa-mi scot pensia de pe card..dar cardul il lasasem acasa :)...am revenit si am mai dat 20 :)... la buimaci le face reducere, nu a zis dar am simtit eu asta :)
RăspundețiȘtergere