După câteva zile de pauză revenim la oile/iile noastre.
Ați terminat găurelele, ajurul, a fost greu? Dacă nu ați terminat nu-i niciun bai, noi aici nu facem întrecere.
Pentru cele ce au venit mai târziu la șezătoarea noastră facem o scurtă recapitulare. Iată ce am învățat până acum:
cum croiesc o ie
Vă spuneam că am ales modelul ce-l voi coase pe iișoară. Acesta este un model ușurel, specific zonei Muntenia, dar nu-i obligatoriu să facă toată lumea la fel. Puteți alege alt model dacă simțiți că acesta nu vă reprezintă.
Modelul acesta este chiar simplu, e făcut din musculițe și buștenei. Știu că ați zâmbit, și eu am zâmbit...
Am spus și o repet, nu am învățat să cos din cărți, am învățat de la femeile din satul natal (în special de la mama). Poate că multe denumiri sunt regionalisme, poate nici nu sunt recunoscute prin alte zone ale țării dar nu-mi bat capul, eu o să le spun exact așa cum le-am aflat de la mama, pentru că noi aici avem o treabă importantă de făcut, avem de terminat o ie! :)
Acum o să mă adresez doar începătoarelor... Sper să se înțeleagă din fotografiile de mai jos cum se coase o musculiță.
Musculițele sunt ușor de făcut, din patru în patru fire le fac eu, dar nu e obligatoriu asa, depinde si de grosimea panzei. Pânza mea este in fel de inisor mai des de aceea e greu să iau câte patru fire (dar azi am găsit pânză topită, iuhuuu, abia aștept să încep noile "proiecte") Pânza topită nu-mi creează astfel de probleme.
Când avem mai multe musculițe pe verticală, este clar, le facem una câte una, așa:
Când sunt însă mai multe pe orizontală, să vedeți lucru interesant, nu se mai fac una cate una, se fac ca în pozele de mai jos, așa numiții buștenei.
Atât pentru astăzi, sper să vă fi fost de folos vizita la șezătoarea noastră virtuală și până data viitoare vă urez spor în toate, dar mai ales la cusut!




























