14 mai 2016

Secretoasa lui pește

Cele mai grozave lucruri îmi ies atunci când le fac în secret. Că de multe ori mă entuziasmez în exces,  bat toba prin casă,  "maaaamă, ce papuci de casă o să fac eu din blugi vechi după tutorialul  ăsta de pe net", spre exemplu, și după aia... fâs,  uit proiectul în vreun fișier salvat în calculator, sau și mai rău, în tabletă,  care tabletă s-a cam bolunzit, șterge cu de la sine putere o groază de chestii. (O bănuiesc de sabotaj. Cred ca o face intenționat.)

Ei, d-aia de la o vreme am devenit secretoasa lui pește, lucrez așa mai pe șest... Familionul s-a obișnuit oarecum cu ciudățeniile mele, dar tot se mai aude câteodată:
- Ce faci acolo? 
- Ceva.
- Hai mă,  zi și mie.
- Nu,  că dacă zic nu mai fac... 

Sau, atunci când  mă văd entuziasmată gata sa le împărtășesc ideea care ma bântuie, sare careva:
- Taci,  nu ne zice!  Știi  că dacă ne zici, nu mai faci... 

Mânca-v-ar mama,  ce bine mă cunoașteți voi pe mine! 

Uneori se întâmplă, dacă totuși nu m-am, abținut și le-am împărtășit geniala-mi idee, cineva  să zică: "Dar de ce nu faci invers? De ce cu buline și nu cu dungi,  de ce alb și nu negru,  de ce strâmt și nu larg, de ce gros și nu subțire,  de ce paralel și nu perpendicular,  de ce simetric și nu asimetric?  Ca ar fi mai interesant..." Și încercând să îmi imaginez ideea mea mai dungată, mai neagră, mai largă, mai subțire, mai perpendiculară și mai asimetrică ... s-a ales praful de ea. 


Acuma poate ma înțelege și pe mine lumea de ce e de interes... familial, că național ar fi totuși cam prea mult, să-mi deconspir ideile abia după ce le-am pus în practică. Sau măcar după ce m-am apucat de treabă și stiu foarte bine ce vreau sa fac. 

Bun.. Hai că m-am întins la vorba, nu voiam decât să vă arăt ce am făcut eu,  la ambiție așa... 

Treaba stă în felul următor... Am primit zilele trecute un fir subțirel și simpatic. Cadou. Bobina din poză. Soacra din dotare îl vede și mă întreabă de ce am cumpărat așa puțin, că nu îmi ajunge pentru nimic. Eu zic: L-am primit cadou. Cum sa nu îmi ajungă pentru nimic, fac eu ceva cu el.  "Ce?",  vine repede întrebarea.  Nu știu, dar îmi vine mie o idee, fac eu ceva. "E puțin,  n-ai ce face cu el"



Aoleooo, hai ca m-am enervat, și eu când mă'nervez îmi vin și idei. Imediat m-am pus pe treabă. Ce a ieșit?  Delicata asta de broșă care se asortează perfect cu șalul bleu pufulicios, tricotat de mine (aplauze va rog, merit, că nu am mai tricotat de muuult timp). Ah, apropo, si pe cel roz tot eu l-am făurit.





V-am zis  că mai nou mi-am redescoperit pasiunea pentru tricotat? Cred că nu,  că am cam fost leneșă la scris în ultima vreme.


As mai sta eu pe aici, ca vad ca am chef de vorba, dar ma duc sa pun de cafea că s-au anunțat musafiri ☺

Weekend fain să aveti!
(Musafirii sunt la poarta)

12 comentarii:

  1. wow! Suntem gemene si in asta zu zisul si spulberatul de proiecte. Am crezut ca e o treaba ciudata care mi se intampla doar mia. :D
    Brosa e grozava! Vreau sa vad si salurile in toata splendoarea, mai ales ca au culorile acestea supeeerbe.
    Hai pup, dar nu in secret! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai nu ne-am adunat noi, ca tot ce se aseamana? Ar trebui sa o intrebam pe Roxana, parca vad ca si ea e la fel :)))
      Mai, salurile sunt simple, n-au nimic spectaculos (in afara firului pufos si placut la atingere), cel roz e triunghiular, cel albastru e dreptunghiular. O sa mai urmeze si altele si la acelea promit sa fac poze mai detaliate. :)
      Pupici!

      Ștergere
  2. "Nu, ca daca zic, nu mai fac...", vorba ta! Cunoastem :))
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca trebuie sa îmi canalizeze energia spre a face, nu spre a povesti ce vreau sa fac... Alta explicație nu găsesc.
      Te îmbrățișez, Silvia!

      Ștergere
  3. Si eu sunt secretoasa in legatura cu ale mele pentru ca am impresia ca, asemeni unei glume bune care auzita de mai multe ori isi pierde din putere, tot asa isi pierd si planurile din putere daca le tot povestim:), plus ca nastem asteptari si presiune:)). Imi place mult brosa, cum ai facut-o? ai lipit pe fetru ata?

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, și partea asta cu așteptările și presiunea e adevărată.
    La broșe, am croșetat un șnur și după aceea l-am lipit cu pistolul pe fetru, ai ghicit. Acul de broșa e cusut pe fetru. Centrul e din pânză topita și margele de nisip.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu nu am fost cu anii, nici acuma nu sunt, dar m-am gandit ca asa ar fi cel mai bine sa fac. Atata am tot admirat pe bloguri lucruri frumoase pe care as fi vrut sa le fac, ca acuma nu mai zic deloc ca vreau sa fac. Mai bine sa fac si sa nu spun, decat invers. Si brasa si salurile sunt frumoase si delicate, felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu tot așa zic, dar uneori dau pe afară de entuziasmata ce sunt ☺
      Mulțumesc, Mihaela, spor în toate!

      Ștergere
  6. Nu doar a ajuns dar vad ca a si ramas fir.
    Personal imi place sa cer parerea si sa o ascult..dar daca mi se spun prea multi de "negru,lat,subtire..."deja nu ma mai regasesc in proiectul respectiv si,la fel ca si tine,o las balta(nu de alta dar mi s-a intamplat)
    Felicitari pentru idee si pentru punerea in practica.
    O zi frumoasa

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A rămas chiar foarte mult fir, dar găsesc eu ce sa fac cu el.
      Mulțumesc!

      Ștergere
  7. foarte frumos firul! se aseaza minunat!
    Ce si de unde e?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu denumirea firelor. Le-am luat de pe net. Nicoleta Dena e drăguța care vinde grozaveniile fire, dai de ea pe FB.

      Ștergere