Eram in butoi...

De dimineata eram in butoi... 

Asta e gluma pe care o făceam în studenție cu o bună prietenă: "ce, iar esti in butoiul cu melancolie?" Si răspunsurile erau variate: "doar un pic" sau, "mi se mai vede doar nasul",  "ating fundul butoiului cu degetele de la picioare"... Asa faceam noi haz de necaz, mai ales prin sesiune.

Deci... De dimineata eram in butoi (motivele mele). Ca sa imi abat gandurile zic sa fac o "relaxare pe net". Numai ca n-a fost sa fie relaxare. Cineva ma certa pe facebook, cu link, nume si oras de bastina (fiuuu, adresa lipsea!), ca am postat pe blog, acum doi ani cand am facut tutorialul iei de fetita, doua schite si nu am mentionat sursa. E vorba de doua schite despre cum se aseaza tiparul pe material la croitul iilor. Cand am postat nu mai aveam sursa pozelor, pozele erau simple, 4 sau 6 dreptunghiuri asezate intr-un anumit fel. Intr-un minut le-as fi putut reproduce si as fi avut poza mea, dar mi s-a parut mai urgent sa continui cusutul la ie. Am gresit, recunosc si imi cer scuze. Cel mai tare m-a deranjat,  nu postarea doamnei,  asa cu toate amănuntele care nu erau absolut necesare, dar na,  am greșit,  meritam mustrarea (deși eu una as fi făcut-o mai întâi în privat și abia după aia aș aruncat cu pietre),  cel mai tare m-au deranjat comentariile prietenelor doamnei,  care au intrat într-un război ce nu era al lor și s-au văzut îndreptățite să jignească.  Asta mie îmi este greu de înghițit. (Le iubesc însă pe cele doua prietene ale mele care au sărit în apărarea mea,  ele ma cunosc,  știu ca nu sunt asa o "infractoare") 

Tutorialul iisoareia de fetiță l-am facut la rugamintea unei prietene. Alte prietene, cand au auzit ce vreau sa fac, m-au încurajat. (Acum aproape toate prietenele mele si-au facut singure ii, cu ajutorul tutorialele mele) Nici măcar nu aveam nevoie de o ie de fetiță de 4-5 ani, am cusut-o doar pentru a face tutorialele (după care am donat-o). N-am banuit ca asta va declansa un asa aflux de mesaje de incurajare... dar si de critica. Ca nu e bine, nu asa se face o ie, si multe alte lucruri din astea, spuse mai mult sau mai putin delicat, care pe mine, zau, m-au intristat. Frate, n-am zis niciodata ca asa se face o ie, ci ca asa o facea mama mea, si asa o fac si eu. Cine vrea sa faca asa ca mine e bine primit aici pe blog, cine vrea altfel, altfel sa faca, si punct.

Eu am facut tutorialul cu drag, cu bune intentii, este pentru incepatori, nu am pretentia ca e perfect, daca am suparat lume imi pare rau. Mie mi-a produs cam in egala masura si bucurii dar si tristeti. Inca mai primesc poze cu "uite, fetita mea are ie cusuta de mine, dupa tutorialul tau", si ma bucura ca am fost de folos, dar si alte mesaje, ca cel de azi dimineata in care mi se batea obrazul.

De aceea am decis  urmatoarele: Tutorialul  o sa mai fie vizibil pana la 1 iunie, asta asa ca sa il poata salva cine lucreaza acum si se ajuta de el,  dupa care nu va mai fi vizibil pentru vizitatori.

Si acum ma duc sa ma extrag din butoi.