Vineri la masa de pranz ma intreaba (admirativ) Firicica: "ce ciorba e asta?" De gainuta de casa, zic eu. Aoleu, sper ca nu ati taiat-o pe Vidia, sare si Pufoasa. Eu nu prea stiu pe cine am taiat, ca n-am reusit sa retin fiecare gaina ce nume are, doar cocosul stiu ca a fost botezat (de fete bineinteles) Victor. (E febletea lui tata, un fel de speranta a curtii de oratanii. De ce speranta? Pentru ca tata a decretat: asta o sa moara ultimul!). Dar Ioana nu s-a lasat: "avea asa niste pene negre cu galben?" Mi-am stors eu creierii, efectiv nu mi-am amintit. Tot Ioana impaciuitoare: lasa ca o sa aflam la vara, o sa vedem noi daca ne mai ciugule vreo gaina floricelele de la papuci. Daca da, inseamna ca Vidia mai traieste, ca numai ea face asta.
N-am mai asteptat pana la vara, ieri am fost la tara (i-am dus si lui tata ciorbita din pasarea crescuta in "coproductie"). Fetele au facut recesamantul gainilor, concluzia: Vidia e intreaga si nevatamata.
Cu gainile astea pe care i le-am dus lui tata sa mi le creasca e o intreaga poezie. Acum ceva vreme, cand am vazut eu ca s-a epuizat in timp record sacul de grau pe care l-am dus special pentru ele, il iau asa prin invaluire pe tata si-l intreb, cu frumosul, cam de cate ori pe zi le da el sa pape. Cand am auzit CINCI, am sarit ca arsa, nu-i prea mult? Dar tata, de o delicatete rara, imi zice: vezi ca acuma ti le pun in traista! La asa o replica am inghitit orice alt comentariu, pana la urma daca i le-am dus sa mi le creasca, apai sa-l lasam sa o faca dupa propria-i reteta, o fi stiind el ceva... Poate o punem si de vreun premiu Nobel, om inventa carnatii de pasare, sau si mai si, slana de pasare, ca pana la Craciunul urmator, daca scapa vreuna, sigur o sa arate ca un purcel.
Ieri iar am dezbatut problema gainilor, de asta data tata ma intreaba: ce mai facem cu gainile astea? Eu, trag un pic de timp ca sa-mi dau seama ce raspuns se asteapta de la mine, mi-amintesc pe data de faza cu pusul gainilor in traista, raspund docila: pai ce sa facem... mai taiem din ele... Numai ca iar n-am picat pe raspuns. Neh, neh, neh, cum sa taiem din ele? Acuma cand au inceput sa oua? Ok, atunci nu mai taiem din ele... Le lasam sa moara de batranete.
Da, solutia e sa le lasati in viata, pentru linistea familiei :)) Bunica avea un cocos care a trait 13 ani :| Era atat de rau, mereu ma ciupea :( Brrr... :))
RăspundețiȘtergereM-am amuzat copios citind povestioara de mai sus, imaginandu-mi scena si personajele :)) Sa stii ca si eu, daca as avea niste gaini, le-as da de mancare de 5 ori pe zi :D Mai ales daca ar face si oua din alea cu galbenusul intr-adevar galben (spre portocaliu), nu galbui precum il au cele din comert. :D
RăspundețiȘtergereVa imbratisez cu drag pe toti :*
Carmen, ca sa fiu sincera eu tocmai din cocos as fi mancat prima supa,ca na, el nici nu oua, dar tata zice ca are si cocosul meritele lui printre gaini, de aia trebuie crutat. Ok, sa-i ascultam pe cei mai in varsta dara...
RăspundețiȘtergereAdi, de ce le-ai da mancare de 5 ori pe zi? Or fi ele gaini dar cred ca nici lor nu le place, cand se uita in oglinda, sa vada ca sunt niste obeze:)
RăspundețiȘtergereIna draga, are ,sigur ca are meritele lui! Le face fericite pe doamnele lui :) Si cand le dai mancare le cheama pe ele primele, awww! E atat de haios sa le privesti! :)))
RăspundețiȘtergereSunt convinsa ca are si el meritele lui, ca nu lasa Dumnezeu pe pamant fiinte fara rost, nu?
RăspundețiȘtergere