23 mai 2011

Stiri pseudo-agricole

Ca nu mai fusera de mult... Nanogradina mea e verde-verde.



Sambata am folosit la mancare ceapa, marar, patrunjel si usturoi exclusiv din productie proprie si dau pe-afara de mandra ce sunt. Mi-e drag de nu mai pot de lastareii de mazare, cresc intr-o zi cat alte verdeturi in zece. Ca doar n-or fi din semintele lui Jack... Stai un pic, ala era cu vrejul de fasole. Whatever!
Si mai mi-e drag de mazarica mea pentru ca e foarte foarte prietenoasa. Am mutat cativa lastarei dintr-un loc in altul fiindca am constatat ca i-am pus cam desi, si nu s-au suparat. Dupa aceea i-am mai mutat inca o data si iar nu s-au suparat, au crescut frumos in continuare. Asta numesc eu toleranta crescuta la stres. Ia sa ma dau eu bine pe langa ei, poate-mi vand si mie un pont... Sa nu mai fiu asa stresata cand vad melcii, obraznicii, care au indraznit sa manance, efectiv sa manance, din lastareii de mazare. Si vorbesc aici de lastareii care erau si asa napastuiti din cauza mutatului. M-au enervat asa de tare ca le-am declarat razboi, i-am vanat, n-am avut inima sa-i omor dar i-am pus la ghena, a venit masina si i-a luat, am scapat de ei. Sper ca astia nu se intorc la casa parinteasca precum cainii si pisicele. Bine, stiu ca n-am reusit sa scap de toti, oricum or sa mai vina prin gard din gradina vecina care este ca o jungla. Acolo locuieste o doamna in varsta care nu se mai poate ocupa de gradina si aceasta s-a salbaticit. Gradina, nu doamna. Mie imi place asa, e plin de verdeata si de pasari salbatice, altele decat vrabiutele, imi pare rau ca nu stiu cum se numesc.
Pentru musafirii nepoftiti de peste gard, sau de sub gard, am improvizat un gardulet. Nu e tocmai estetic, dar cel putin noaptea trecuta a dat rezultate, nu a mai disparut nicio frunzulita de la putinii lastarei ce au mai ramas in viata dupa transplantare si invazia melcilor.


Cam atat pentru azi...

6 comentarii:

  1. E super gradina ta! Asa micuta cum e, superba de-a dreptul! Sa te bucuri si infrupti din ea, pe deplin! Si sa lupti cu indarjire contra atacatorilor, ca merita! :) Spor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Svea! Cat despre atacatori, daca nu reusesc sa-i "inving" sper macar sa-mi lase si mie cate ceva...

    RăspundețiȘtergere
  3. "Ochii stapanului ingrasa animalul si cresc si plantele".... Si daca le si canti uneori cred ca le poti muta zilnic ca nu au treaba.
    Poti incerca si cu melcii sa le canti..."Si du-te la balta si bea apa calda..."...Si poate chiar pleaca..eu zic sa incerci .:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ninule, sunt sigura ca or sa plece melcii de ma apuc sa le cant. S-ar putea sa ma si plateasca numai sa tac :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce frumos!
    Am incercat si eu acum vreo 2 ani sa pun diverse plantutze,da' tocmai din cauza atacatorilor ;) (erau niste gandaci de care vad multi pe aici) m-am lasat pagubasa
    Melcii sunt din aia cu cochilie? Ca si pe aici sunt (nu inca anul asta ,mai incolo) fara cochilie, negri sau maro inchis,se cheama melci ucigasi in traducere :) cand am auzit prima data m-am infiorat de groaza ;))

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, cu cochilie sunt. Pana acuma imi erau simpatici inspre... indiferenti sa zicem. Anul trecut fetele le facusera terariu (nici nu stiam ce inseamna), le pusesera o cutiuta cu apa, le dadeau frunze sa manance, dar ei tot nerecunoscatori, au evadat. Anul asta le-am facut eu terariu in ghena. Oaaa, ce sadica sunt!!!

    RăspundețiȘtergere