Stiti frica aia a mea ca nu ma crede lumea... Ieri dupa ce am scris despre cei doi porumbei pe care ii vad zi de zi in acelasi loc mi-am zis: asta sigur n-o s-o creada nimeni, se va gasi cineva sa gandeasca "da' ce, porumbeii aia n-au si ei alta treaba, n-au si ei copii, nu alearga si ei dupa papa bun? Uite domne ce viata, asa mi-ar placea si mie!" La pranz cand veneam cu Ioana de la scoala am facut intentionat bucla desi nu mai era nevoie, nu era nimeni pe role, am vrut sa vad daca sunt porumbeii mei acolo. Bineinteles ca nu erau si eu deja imi faceam procese de constiinta, ca am indus lumea in eroare, vazusem porumbeii aia de cateva ori si gata, am decretat eu ca ei stau tot timpul acolo. Ma si pregateam sa dau o dezmintire aici pe blog, numai ca am amant-o pana mai pe seara.
La 6 am plecat dupa Maria, singura, Ioana dormea. Asa ca o paranteza, faptul ca Ioana s-a bagat singura in pat, a tras plapuma peste ea si a adormit ma ingrijoreaza destul de tare, ea face asta doar cand e bolnava, mai precis inainte de a face febra mare. Acum sta cu termometrul la subrat, sa vedem...
Am plecat dupa Maria cam tarziu, totusi ce credeti ca am facut? Buclaaa... Daaa, si eu imi ziceam in gand: ce mama nebuna mai sunt si eu, poate copilul Maria ma asteapta cu ghiozdanul ei de un quintal in spinare si mie imi arde sa caut porumbei verzi pe pereti (ei, nu chiar...).
Bucla n-a avut farmec fara Ioana. Am ajuns in dreptul casei cu pricina, porumbeii nu erau. Am facut un bot de camiloi, iaca m-am inselat! Trec mai departe si ce sa vezi? Porumbeii erau acolo. Confundasem casa. In curtea casei erau niste oameni, am ezitat putin, totusi nu prea aveam timp de pierdut, am scos aparatul si am pozat porumbeii.
E o mica distanta intre ei de asta data, poate nu s-au inteles la ce scoala sa-si inscrie copilul, poate nu s-au pus de acord daca sa-si ia casa sau masina, chestii de-asta domestice... Sunt convinsa ca pana maine se vor pune de acord si ii voi gasi mai indragostiti decat pana acum. Eu m-am bucurat sa-i vad oricum!
Ce frumosi sunt ! Vezi tu , in lumea asta agitata, parca atunci cand putem vedea frumosul, ne mangaie pe suflet !
RăspundețiȘtergereCorect!
RăspundețiȘtergereOff topic - Am observat pe Breslo ca la livrare pentru Ploiesti ai tarif zero, deci am dedus ca esti din Ploiesti, ca si mine, he, he, he...Io viu acasa saptamana viitoare, nu stau prea mult, da'-mi plac asa de mult lucrusoarele tale incat tare mi-ar placea sa ne intalnim sa cumpar cate ceva. Cum luam legatura, ca nu mai am internet acasa si nici numar de celular de Romanica (o sa-mi cumpar o cartela cu numar cand ajung acasa)?
RăspundețiȘtergereDana, e mica rau lumea asta, nu? Pai te invit la mine acasa cand ajungi in tara, la o cafea cu spuma si o dulceata.
RăspundețiȘtergereSi mie imi place sa observ lucruri in jurul meu, uneori foarte marunte (un tufis galben proaspat inflorit - apropos, ai idee cum se numeste tufisul ala care face floricele galbene primavara? - primul liliac inflorit pe anul asta, o casa veche cu mansarda in care mi-ar placea la nebunie sa intru sa cotrobai, un bebe mic cu gropite strengarete si alte chestii care ma fac sa zambesc in drum spre servici sau spre casa...Imi place sa ma bucur de lucrurile mici, altfel, cred ca m-as plictisi teribil.
RăspundețiȘtergereForsythia, daca vorbim de aceeasi planta.
RăspundețiȘtergereTu n-ai cum sa te plictisesti, stii si tu ce-am citit eu, numai prostii se plictisesc. Uite dovada de curaj la mine... eu... uneori... ma plictisesc :(