Atat a incaput azi

Se spune ca omul destept invata din greseli. Ori eu nu sunt desteapta ori ce-am facut eu atunci n-a fost greseala. Sa va spun...

Cand eram eu mica si se incepea la sapat holda (gradina care va sa zica) se facea in felul urmator: se strangeau toate neamurile in gradina unuia, se asezau asa in linie dreapta inarmati cu harlete si se incepea sapatul. Se sapa, se vorbea, se radea, se manca o gogoasa sau un desert facut de gazda, iar se sapa, iar se radea, se aflau si noutatile din sat, cine s-ansurat, cine a murit, d-alde de-astea. Asta se intampla intr-o zi. A doua zi se facea acelasi lucru, numai ca ne mutam in gradina lu' unchiu sau a lu' varu' si tot asa pana termina toata lumea de sapat. Frumos!

Intr-un an, cand eram eu de vreo 11, 12, ani, dupa ce s-a terminat holda cea mare la mine in curte, s-au apucat oamenii sa se faleasca cu "ce treaba buna am facut noi, dar mai ales Irina (asta-s eu), fara ea nici n-am fi terminat". "Pe mine ma enerva la culme chestia asta, pentru ca muncisem cot la cot cu ei, nu ramasesem in urma si daca eu am fost (si sunt) de categorie... usoara, nu inteleg de ce trebuie sa creada lumea ca nu am putere sa fac mare lucru. A doua zi ce mi-a trecut mie prin cap? Sa le arat eu lor cu cine au de-a face. Mai aveam o parcela de pamant pe care urma sa o sapam tot asa la claca dupa ce se intorceau toti de la servici. Eu m-am sculat de dimineata, singura acasa fiind, si m-am apucat sa sap. Am sapat singura toata parcela aia pana s-au intors ai mei de la servici. Ce mai... dadeam p-afara de mandra ce eram. Ai mei au crezut ca am convocat toti copiii de pe strada sa ma ajute, asta iar m-a enervat, pana la urma s-au lamurit ca eu facusem toata treaba, dar abia a doua zi cand au vazut ca nu ma mai puteam da jos din pat de ce febra musculara aveam la maini si la picioare.

Azi era sa repet "recordul" de acum multi ani. V-am zis ca am decopertat juma'de patratel de pamant impreuna cu sotul ieri, ca vrem sa aducem pamant bun, poate-om planta ceva acolo. Aoleu, daca va povestesc cum a stat Cornel cu gura pe mine ieri o sa va enervati si voi si o sa inchideti calculatorul. "Lasa, nu duce galeata aia ca e prea grea pentru tine, ia galeata asta mica, n-o mai pune asa plina ca nu poti s-o duci, lasa ca duc eu, lasa ca fac eu, stai cuminte..." Of, pot sa fac si eu ceva? Si am facut eu azi, cum am vrut si cum mi-a placut. Aproape am terminat. Am luat doar o pauza de cafea, pe care mi-a facut-o Ioana si mi-a adus-o pe o farfurie cu flori impreuna cu doi biscuiti cu ciocolata. Erau ultimii doi, asa ca i-am cedat, eu am baut cafeau, ele biscuitii (am muscat si eu putin dintr-unul ca-s asa o pofticioasa...) Si daca am luat o pauza de cafea, am zis sa vin cu ea la calculator sa mai scriu doua vorbe.

Am terminat cafeau, conform planului ar trebui sa ma ridic sa continui treaba, sa ramana sotul cu gura ca la dentist cand o vedea ca-i treaba gata. Dar nu stiu de ce simt o durere pe la mijloc, mi-e si frica sa ma ridic sa nu ma rup in doua, cam asa ma doare. Ma gandesc eu ca daca vreau sa ma ridic maine din pat cel mai indicat ar fi sa ma duc sa fac un dus si sa las pe maine treaba ce nu incapu azi.