Copilaria = Cafeaua de dimineata

Vedeam un film la televizor, dar mainile imi faceau carari prin par, incercau sa impleteasca o codita. Asa, stand in pat, pe nepieptanatelea si nu e prima oara cand ma surprind ca fac asta. Si gandindu-ma ca trebuie sa fiu amuzanta pentru cei din jur tot tragand de par, doar doar s-o mai lungi, sa am si eu codita aia impletita pe care o visez din copilarie, am avut o revelatie... Domnule, visele din copilarie te urmaresc toata viata!!! E ca micul dejun pe care daca l-ai luat ai o zi buna, plina de energie, daca nu, stai toata ziua cu gandul la el, sau nu, e ca si cafeaua de dimineata. Daaa, asta e, Copilaria = Cafeaua de Dimineata. Daca ai baut-o, pleci linistit la treburile tale, daca nu, stai toata ziua cu gandul la ea, si printre treburile tale tot incerci sa-ti faci un minut liber sa iei macar o gurita din lichidul aburind. Altfel nu-mi explic cum, ajunsa la maturitate (asa zice buletinul si nu-mi pun mintea cu el sa-l contrazic) imi doresc asa de tare codita aia impletita. Toata copilaria mea am visat sa am parul lung. Cand ajungea pana la umeri, ma convingea cineva ca nu-mi sta bine si tzop, la frizer. Ma tundea tanti Mimi baieteste (fiindca asa stia ea sa tunda...) si cand ma uitam in oglinda ziceam: gata, e ultima oara cand ma tund, o sa-l las sa creasca sa vad cum imi sta cu codite impletite.

Si-a trecut atata amar de vreme si eu sunt la un pas de a avea codite impletite, si stiti ce, poate sa-mi zica tot mapamondul ca nu-mi sta bine, EU TOT O SA AM CODITE IMPLETITE! Macar o zi.