handmadeina

Acestea sunt florile pe care mi le-a daruit cumnata mea azi. Sunt foarte valoroase, credeti-ma. O sa-mi dati imediat dreptate. Uite cum vad eu intamplarea. Este doar un exercitiu de imaginatie dar cu mari sanse de a fi cat de cat aproape de realitate.

Sambata de dimineata, coloana de masini ce ies din Bucuresti... Printre masini, una alba cu doua persoane inauntru, el, fratele meu, ea, cumnata mea. In dreptul padurii de la iesirea din Bucuresti, (imi pare rau, nu stiu cum se numeste, adica stai asa, nu-mi pare rau deloc), Corina zice:

C - Hiii, or fi aparut ghioceii? Opresti un pic sa ma duc sa vad?

G- Vrei tu acuma sa opresc... aci pa DN1... cu jda de mii de masini in spate... sa vezi daca sunt ghiocei in padure...

C- Hai maaaaai, ca nu stau mult.

G- Beneeee... da' eu nu mai cobor, sa stii.

Si coboara Corina si intra in padure si probabil nu gaseste asa multe flori cate se astepta, si se departeaza si George n-o mai vede si se da jos din masina si-si aprinde o tigara, daca tot a coborat, si o vede si pe Corina venind concentrata, privind in jos sa nu cumva sa treaca pe langa o floricica si sa n-o observe. Si cand il vede pe G ridica florile si le flutura in tacere, tot cu ochii in patru, ca pe ultima suta e posibil sa mai gaseasca ceva si frate-miu ii striga amuzat:

- Hai, baaaai, ca eram ingrijorat, credeam ca te-a mancat un iepure!

Dupa cum vedeti, florile astea chiar sunt valoroase, sunt "riscate", ce e de colea sa te muste un iepure? Tratament antirabic, alea-alea, o groaza de belele...

Si florile astea, culese cu drag, sunt sigura, mi-au fost daruite mie.

Dar sa vedeti coincidenta... am cules si eu ceva pentru cumnata mea, tot dintr-o padure... O ciupercuta si o floricica pe care le-am pus intr-un martisor, alaturi de o inima, ca sa fie clar pentru toata lumea ca l-am facut si l-am daruit cu drag.