Îmi sun o bună prietenă:
- Bună, ce faci?
- Uite cos.
- Ce coși?
- Găurele.
- Ei, lasă-mă... (Credeam că face mișto, că a văzut cu ce mă ocup eu pe blog.)
- Da, a venit Cătălina pe la mine și o ajut să tivească o ie. (Și-n momentul ăla îmi amintesc că prietena mea nu pierde vremea pe net, ca alții, nu dau nume, deci n-avea de unde să știe cu ce mă îndeletnicesc eu mai nou.)
- Aaaaa, Cătălina coase o ie?
- Da. (și-mi explică cum Cătălina coase pentru o firmă sau cooperativă, ceva pe-acolo...)
- Auzi, o întrebi tu dacă te lasă să faci o poză la ce lucrează ea acolo?
- Mă lasă, dar fac cu telefonul, e bine?
- E perfect. Dar mi-o pui pe mail în seara asta?
- Acuma ți-o pun.
- Auzi, dar mai am o rugăminte... vrei tu să măsori pentru mine mâneca și pieptul?
- Bine, dar stai în telefon...
- Stau.
Și uite așa am obținut eu informații prețioase:
O ie cu mânecă scurtă care ajunge în magazinul de artizant a fost croită la următoarele dimensiuni:
- pieptul/spatele - 74 x 60 cm
- mânecile (e vorba de mâneca scurt) - 50 x 68 cm
Prietena mea a promis că o să mai culeagă informații de acest gen, pentru că la ea prin zonă mai sunt câteva femei care se mai ocupă cu acest frumos meșteșug.
Iată și poza făcută cu telefonul:
