Las' că-ți fac eu săptămâna mai frumoasa

Când m-a apucat pe mine filozofeala asa de dimineață mă gândeam că într-o familie lucrurile sunt cumva ciclice. Când sunt copiii mici te solicita 24 din 24, dormi puțin și cu urechile ciulite, cearcănele parcă vor să-ți invadeze toată fața, mănânci când apuci,  iar dacă  se mai și îmbolnăvesc s-a zis cu tot programul vostru, care și așa era dat peste cap.

Vestea bună  e că asta nu tine o veșnicie,  copiii cresc, și într-o zi, asa nitam nisam te pomenești cu copilul care te studiază atent, vine și te îmbrățișează și-ți zice "arăți de parcă ai avea nevoie de o îmbrățișare", și tu te intrebi dacă așa ușor de citit ești, sau copilul chiar are un al nu știu câtelea simț care ii spune că nu  ești chiar bine. Oricum ar fi, îmbrățișarea e binevenită, aduce zâmbet pe buze și ia durerea cu mâna. 

Și după ce mai trece timpul se ajunge la nivelul următor, care mie îmi place mult. Vine părinte obosit de la serviciu și copil grijuliu întreabă "hei,  cum ți-a fost ziua?" Și părintele spune două vorbe despre ce a făcut la serviciu și adaugă că urmează o săptămână un pic mai aglomerată decât de obicei. Și iată cum  se gândește copilul să-i facă săptămâna mai fericită: "Lasă că după ce termini cu problema asta te aștept eu cu o mâncărică bună, ceva ce-ți place ție mult."

Awww,   cum sună asta.... 

Și copilul se va ține de promisiune, sunt  sigură,  că nu e prima oară când vrea sa facă ziua mai bună cuiva. I-a promis și surioricii că o așteaptă cu brioșe în ziua ei super-nașpa (cu mers la analize + pregatire+ școală +dentist.) 

Și s-a ținut de promisiune,  poftim dovada:

Deci  rolurile se mai schimbă,  cei mici pot avea și ei grijă de cei mari, așa cum pot și știu ei,  și asta e minunat,  mai ales când inițiativa le aparține. 

Vă doresc o săptămână ușoară!  Și dacă e să nu fie ușoară,  măcar să se gândească cineva să v-o facă mai plăcută! ☺