Detectiv de 1 Martie

Azi am fost prin oraș. M-am gătit, m-am machiat, m-am suit ca o doamnă ce sunt într-un taxi, fiindcă n-veam chef să iau în nas aer rece care să-mi zgândărească și mai tare tusea ce nu se dă dusă și m-am prezentat la o policlinică pentru o programare la pneumolog. După ce am rezolvat cu programarea, am ieșit veselă la aer, mi-am îndesat pe urechi căciula călduroasă pe care o purtam in geantă, deci s-a dus naibii domnia mea,  și am mers pe jos până acasă.

Pe drum m-am oprit la magazinul de la care iau brânzeturi. Vânzătoarea e o drăguță, o vorbăreatață și o zâmbăreță. Când mă vede mă întreabă "ce-ți dau, mami?" Și-mi dă să gust. N-avea mărțișor în piept,  așa  că  i-am pus eu un copăcel inflorit. Făcut de mine, deși ziceam că anul ăsta nu mai fac mărțișoare, dar uite că nu m-a lăsat inima. Pe-astea le-am oprit pentru cine nu m-antâlnit ☺. 

, 

Când am vrut să intru la farmacie am constatat că am uitat rețeta acasă așa  că... am mai făcut un drum. 

Nu-i nimic, s-a făcut cald și frumos, adevărată zi de primăvară, m-am plimbat, am dat telefoane, mi-am făcut de cap. Păi da,  că intre timp mi s-a făcut și foame și am intrat să-mi iau porția de junk food pe luna asta, plus o cafea pe care am savurat-o stând la geam și studiind oamenii care treceau pe stradă. Mereu mi-a plăcut să stau să studiez oamenii fără ca ei sa stie, să-mi imaginez ce meserie are fiecare, dacă are nevastă/bărbat, copii...

Uite, îmi amintesc o întâmplare de acum câțiva ani. Stăteam în același loc când a intrat un domn foarte sigur pe el. L-am urmărit când a comandat, vorbea tare,  cam arogant mi s-a părut, li s-a adresat fetelor de la tejghea ca și când ar fi fost șeful lor. Am observat că avea tivul de la pantalon desfăcut într-o parte, de unde am dedus că nu îl petrece nicio nevastă dimineața  la plecare,  părul tepos pe ceafă parcă ii creștea de jos în sus,  iar pe deget avea un ghiul destul de mare cu un anumit model. Nu știu de ce în momentul ala m-am gândit că ar putea fi șeful jumătății mele,  șef pe care nu-l văzusem în viața mea și nici nu mi-l descrisese nimeni,  cel puțin nu fizic. Când am ajuns acasă i-am comunicat omului meu ce bazaconie mi-a trecut mie prin cap și am început să-i descriu persoana respectivă.  Ei,  ce să vezi, ghiulul a făcut diferența,  chiar era șeful lui (de atunci) pe care nu-l aștepta acasă nicio nevastă care să-i coasă tivul de la pantaloni. 

Astăzi n-am mai fost un detectiv de succes, dar nu în fiecare zi poți să ai atâta noroc,  nu?  ☺

Asta a fost prima mea zi de primăvară pe anul acesta.  Trebuia sa povestesc întâi de mărțișorul-ghiocel pe care mi l-a prins jumătatea mea de reverul bluzei de pijama încă de la prima ora a dimineții, când făceam sandvișuri de zor. L-am transferat eu mai târziu la cămașă, apoi la greacă, deci m-a însoțit  peste tot astăzi.

Primăvară frumoasă și veselă sa avem cu toții!