Asta cum se mai cheamă?

La mine telefonul merge mână-n mână cu ceasul.  Adică dacă vreau să-mi sun o prietenă sau o rudă, pac, mă uit repede la ceas sa vad daca-i ora potrivita, și de multe ori zic: ah, nu  acuma ca doarme, ah, nu acuma  că e la masă, ah, mai bine mai aștept o juma' de oră să iasă de la serviciu,  și multe altele care-i disperă pe ai mei : "uite d-aia rămâi tu netelefonată,  că prea te uiți la ceas. Da' sună domnule, că în cel mai rău caz îți respinge apelul dacă nu poate răspunde." Dar eu nu... 

Asa și alaltăieri,  după ce o zi întreagă m-am ținut să-mi sun o prietenă să mai aflu ce mai face dar și să o întreb ceva ce practic nu suporta prea mare amânare,  tot uitându-mă la ceas la ore nepotrivite, sau aducându-mi aminte fix când făceam eu ceva din care nu puteam să mă intrerup, a trecut ziua fără ca eu să dau amărâtul ăla de telefon.  Mi-am reamintit pe seară în timp ce pregăteam cina,  mai exact învârteam o mămăligă.  Evident că m-am uitat la ceas,  nu era ora bună, că știam eu  prietena mea la ora aia mănca sau pregătea cina la fel ca și mine.  Și atunci un gând ghiduş imi trece prin cap. Trebuia să-l verific, nu mai conta ora, pun mâna pe telefon și fără nicio introducere o intreb:

- Bună,  faci mămăligă? 

- Daaaaa,  de unde știi?

(Dooh, asta cum se mai cheamă?) 

Atat ne-am amuzat de aceasta coincidenta si atatea fleacuri am discutat pret de vreo 10 minute, ca efectiv mi-a sarit din cap intrebarea cea presanta. Nu-i nimic, am sunat din nou a doua zi dimineata, ca nu se facea sa o intrerup de la cina :))