Cum am câștigat o zi pierdută

În zilele astea de sfârșit de vacanță am tot oscilat intre a lăsa fetele să  doarmă cât vor ele,  și a le face un program cât de cât apropiat de cel de la începerea școlii, că, mă gândeam eu, o sa fie greu să se trezească la 7 dacă acum se trezesc la 10 sau chiar mai tarziu. Încercări. Uneori am reușit,  alteori nu.  
Azi nu am mai depus niciun efort,  în niciun sens.  După o noapte în care nu prea am dormit fiindcă nu m-am simțit bine,  spre dimineață am adormit,  și am dormit.. și am dormit pana la 12, când a venit copilu' mic la mine. Ți-e foame?  "Nu."  Vrei sa ne uitam la un film? "Bine." Hai bagă-te aici plapuma lângă mine.  
Și ne-am uitat la o comedioara cu Pierce Brosnan pana când au început sa ne chioraie matele de foame. Atunci am hotărât să ne facem de cap până la capăt. Am dat sa se înregistreze filmul și am plecat amândouă la bucătărie unde în 20 de minute am făcut doua pizza (aveam blaturi cumparate),  o ciocolata caldă ei și o cafea mie și am venit cu toate astea la mine în dormitor.  Deci da,  am mâncat în pat,  cu ochii în televizor, am ciocnit cafeaua mea cu ciocolata ei,  tot în pat.  A fost ziua "Singur acasă...  cu mama",  cum a zis foarte încântată Ioana.  Am uitat de tot ce aveam planificat pentru ziua de azi, oricum nu ma simțeam în stare sa fac ceva și mi s-a părut binevenita aceasta pauza de la... de la orice.  
Și dacă ma întrebați pe mine,  câștigată a fost aceasta zi pierdută!