Scărisoara

Da,  e clar,  mi s-a lipit de suflet zona asta de Apuseni,  Arieseniul și  imprejurimile lui. Deja știu ca o sa revin. 

Destul de aproape de Arieseni-Alba se găsește ghețarul zăpăcit din pestera Scărisoara pe care l-am mai vizitat eu acum niște ani, multi la număr,  dar atunci nu m-a impresionat în mod deosebit, nu știu de ce.  Poate pentru ca era iarna.  Afara gheață,  înăuntru gheață, mno,  care-i treaba? Acum însă,  coborând de la 25 de grade câte erau la suprafață, la un grad pe ghețar și 6 grade în coridoarele laterale (nevizitabile), de la mușchii și floricelele ce îmbrăcau pereții avenei, la zăpada rămasă de astă iarnă netopita și la ditamai ghețarul pe care doar îl bănuiam sub picioarele mele,  ei,  altfel am perceput eu situațiunea. 

Am zis ghețar zăpăcit pentru că, ne-a explicat ghidul, se întâmplă un fenomen ciudat cu el,  stă  pe cald,  la suprafață are cald,  în coridoarele  ce-l încadrează este cald,  numai că el nu se topește.  Eu cred că a uitat,  d-aia zic că-i cam zăpăcit. 

Văzut de sus,  din afară 

\

Din interior către  afară. 

Pestera Scărisoara  este o destinație ideala pentru zilele caniculare cum sunt acestea,  de fapt,  când vin căldurile eu m-aș muta definitiv în orice pestera.  Chiar și în Pestera Urșilor. Dar mai vorbim despre Peștera  Urșilor...