Cheile Galbenei

N-am mai scris de mult pe-aici, dar asta e defectul meu, singurul va asigur, vara nu scriu.

De multa vreme nu am mai avut asa o vacanta frumoasa si plina. Frumos din partea mea ar fi fost sa povestesc pe indelete unde-am fost si ce-am vazut, dar ce sa fac, am si eu un defect, doar unul, daca nu povestesc imediat despre o iesire apai nici nu-mi mai vine cheful s-o fac vreodata.

Asa ca despre prima mea minunata intalnire cu Grecia n-o sa scriu. Stiu, e pacat, ca a fost frumos, dar nu ma simt inspirata sa povestesc ceva ce s-a intamplat acum o mie de ani, adica prin iunie. La anul poate o sa "transmit" in direct, pentru ca s-a hotarat in unanimitate, trebuie sa mai mergem la greci!

Dar despre ce ni se intampla chiar acum trebuie sa scriu asa la cald. Am zis cald? Pardon, la racoare. Aici unde stau eu cu laptopul pe picioare e frigut de-a binelea, am o geaca  pe mine si tocmai am inchis geamul pentru ca nu vreau sa ma opresc din scris ca sa-mi caut sosetele in valiza. 

Hai sa nu va mai tin in suspans, sunt la Arieseni si totul e perfect aici, pe cuvant! Peisajele sunt incredibile, oamenii sunt calzi si primitori, cazarea e fara cusur, mancarea delicioasa. Ah, si unde mai pui ca am scapat de canicula de acasa, aici noaptea mi-a fost chiar frig, deci e grozav. 

Muntele pare la prima vedere molcom si linistit, coame rotunjite, iarba grasa tunsa militareste, capite de fan ce sfideaza gravitatia, vacute ce pasc linistite, brazi, brazi si iar brazi... 

Dar daca incepi sa-l iei la bani marunti, te trezesti ca muntele te pune la incercare si da cu tine de pamant. Nu, nu e cazul nostru ca noi am fost atenti, si, mai pe sus, mai pe jos, mai suspendati deasupra apei, mai atarnand de cate un lant, am ajuns in buna stare la destinatie, obositi si infometati,  dar incantati de ce-am vazut in "expeditia" noastra pe Cheile Galbenei. 

 

Numa o tzira de febra musculara ne-o cauzat tura prin Cheile Galbenei dar nu-i bai, o fost fain si tot ce am vazut a meritat efortul.

Maine, de nu m-o parasi cheful de scris, ca nu v-am zis, eu am un defect, vara nu prea-mi da inima branci  la scris, o sa-i zic de Ghetarul Scarisoara.

Pana atunci, noapte buna!

P.S Acum mi-ar placea sa pot face niste poze sa vedeti cat de multe, mari si dese sunt stelele pe care le vad eu pe geamul din dreapta mea. E incredibil!