19 septembrie 2014

Vi-l prezint pe Gigel

Ieri și azi...  ce mai zile! 
Sa începem cu ieri.  Jumătatea mea mai mare a făcut acum ceva vreme o programare la un control oftalmologic pentru copilu' mare. M-a informat ca joi, 19 septembrie, tre'sa merg cu copilul la control. I-a mai zis  și Firicelului de câteva ori,  vezi sa nu uiți ca joi trebuie sa mergi la oftalmolog .  Ok,  mergem,  nicio problema. Copilul a chiulit la ultima ora,  ne-am întâlnit în statia  de autobuz,  am înotat prin ceva tranșee pentru ca da,  orașul nostru parca ar fi răscolit de bombe de când scot ăștia liniile de tramvai,  ne modernizam,  bravo,  dar pana se termina treaba,  vai de pingelele noastre.  
Ajungem la cabinet,  maaama ce norocoase suntem, nu mai e niciun pacient!  Doamnele asistente ne întreabă amabile ce-i cu noi pe acolo,  noi zicem ca avem programare.  Imposibil,  nu azi, ca domn' doctor nu are program azi.  Se uita în agenda,  aveți programare pe 19 septembrie.  Da, da, da,  asa am zis și noi. Pai nu,  19 este mâine, vineri.  Oookey, venim maine! 
Asta a fost ieri.  Azi înainte de a merge la oftalmolog a trebuit  să ma ocup de niște minunate pere,  am făcut marmelada/pasta de pere cu portocale.  Da,  iar!  Pe când marmelada  mea era aproape gata,  ma informează copilu' micu' ca n-a prea înțeles ce le-a predat azi la geometrie.  Pai ce v-a predat?  Despre semidrepte, semiplane,  d-astea...  Ah, banal,  ia da tu caietul lu' mami  a ta,  să-ți explic eu,  sa vezi ce chestii banale sunt astea...Zis și făcut,  după vreo 5 minute copilu s-a declarat pe deplin edificat și eu m-am întors la marmeladele mele care,  de geloase ce-au fost ca le-am părăsit au avut o tentativa de suicid.  Altfel nu-mi explic de ce s-au  lipit  atat  de tare.  Și de parcă  asta  nu  era de ajuns,  când am manevrat cratița și rotocolul metalic pe care-l pusesem sub ea (sa nu se ardă,  doamne ferește,  pelteaua mea)  am reușit sa scap rotocolul fierbinte  pe jos. Și ce am eu pe  jos? O minunata (a se citi groaznica,  de mult voiam s-o schimb) mocheta.  Acum nu mai este o banala mocheta,  este personalizata, rotocolul fiind fierbinte a lăsat o arsura perfect rotunda pe obrazul bietei mochete. Mie nu-mi venea sa cred ce-am făcut, râdeam ca proasta,  Ioana zicea ca ei ii place,  avem mocheta cu model. Pana la urma,  asta e,  se mai întâmplă și de-astea ..
Și era prea tentant... nu am putut sa nu iau un marker argintiu și sa completez modelul.  Acum avem o mascota care face parte din comitetul de primire si cum ar fi mai potrivit să-ți întâmpini musafirii decât cu o față  zâmbitoare?! 
Vi-l prezint pe Gigel! 



16 comentarii:

  1. Ce tare! Cel mai mult imi place ca ai tratat totul cu amuzament si mult optimism. Eu, fire intunecata, as fi facut o minitragedie. :)) N-arata rau deloc Gigel.
    Cum ai facut ca atunci cand deschid postarea sa comentez sa apara alta poza decat cea de pe pagina principala? E interesant. Prima adata am crezut ca am luat-o eu sui. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Viata e scurta, cum ar fi să-mi stresez unicul neuron ce mi-a rămas cu o amărâtă de mocheta? E adevărat ca în primul moment, știind ca n-am sa pot schimba mocheta asta chiar rapid, m-am întrebat ce-o zice lumea de-o intra la mine în casă de asa grozăvie. Răspunsul a venit rapid, cine nu apreciază o față zâmbitoare n-are simțul umorului, vai de capul lui ☺

      Ștergere
  2. Hmmm... Clar am luat-o sui :)) Acu-s la fel. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haiti, n-ai luat-o razna, cred că ai comentat exact când schimbam eu poza, că aveam una făcută cu blitz și nu eram mulțumită de ea.

      Ștergere
    2. Of, era hihihi nu Haiti, dar tableta mea, ca multe alte obiecte din casa asta, are voință proprie ☺

      Ștergere
  3. :)))


    Acum,nu cred ca vei mai scapa de mocheta pentru ca va veti atasa prea tare de Gigel :))

    RăspundețiȘtergere
  4. E foaaaarte posibil. N-are nici 24 de ore și deja am auzit: "salut Gigel", "nu călca pe Gigel", "Gigele, ai tu idee la cat mâncăm noi azi (subtil, nu? )" ☺

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am ramas cu ochii la gatul lui Gigel...(sau e Gigel restul?) - am inghitit in sec si-am concluzionat ca o marmelada de prune m-ar putea consola...E timpul sa mai trec si la treaba, de ce imi amintesti...
    (cat de bun trebuie sa fie acel continut auriu...as vrea sa incerc, e ceva special de stiut?)
    Si da, felicitari pentru modul in care ai reactionat, recunosc ca nu m-ar fi dus mintea la asa ceva!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, e chiar delicioasa pasta asta, noi o adoram, dovada ca am dovedit 3 borcane într-o săptămână și un pic. Rețetă nu e grea, eu nu am masuri exacte, am făcut cam din 4 kg de pere și vreo 3 portocale (bucăți nu kg). Perele cubulețe, portocalele curățate bine-bine, date jos toate pielitele, puse la fiert cu aproximativ 2 kg de zahar. Eu nu pun prea mult pt că perele erau deja extrem de dulci și nu vreau o marmelada leșinata. Pt ca n-a avut zahăr mult a trebuit sa fierb mai mult ca sa scadă. La prima tura am băgat mixerul la sfârșit, a doua oara am lăsat-o asa cu bucatele mai mari prin ea. Asta e Tot!

      Ștergere
    2. Ina, tare multumesc! Acum chiar nu mai am nicio scuza!

      Ștergere
  6. super haioasa mascota :)) Este bine! nimeni nu va banui ca Smiley s-a nascut dintr-o catastrofa :)) SUPERB e! :))
    Un weekend vesel sa aveti! :-*

    RăspundețiȘtergere
  7. De fapt... cred ca toată lumea se va prinde, dar nu-i bai, deja avem un nou membru în familie, nimeni nu vrea sa calce pe Gigel :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Gigel cel dulcel! M-am amuzat si consolat ca nu sunt singura care mai face dintr-astea. Dar vad ca toata familia subscrie, sunteti minunati!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Suntem o familie nebuna și mie-mi place asa. Și trebuie să-mi laud jumătatea, nu și-a făcut probleme pentru mocheta, m-a întrebat dacă eu am pățit ceva. Eeeeei?

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu sper ca nu iti cere si Gigel de mancare :)))) inca o gura de hranit cu peltea

    :)

    P.S. eu nu am pus niciun covor in bucatarie, stau cu gresie, pt ca mi se intampla din astea mai des decat tie. Asa, am niste carpe pregatite de aruncat si de cate ori am o nazdravanie (de genul: varsat apa de la carnea care dezgheta...) scot carpa, spal, alta carpa si sterg, carpele la gunoi. Sa ma vad insa la iarna cum stau eu in chisioarili goale - probabil voi gasi repede un covoras pe jos, ce va ajunge decorat cu...familia de Gigei :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Vai saracul Gigel, nu cere nimic, nici macar nu tipa atunci cand calcam peste el, desi toata lumea se fereste sa faca asta.

    RăspundețiȘtergere