Despre transhumanta la... martisoare

N-am lasat sa treaca 1 Martie asa neobservat. Am facut martisoare pentru ceva rugaminti (asta asa ca sa nu zic "comenzi") si pentru listele noastre proprii, ca avem si noi rude, prietene, colege. A fost mai lejer si mai placut decat in alti ani, am lucrat punctual, am incercat sa fac fiecareia ce i s-ar potrivi. Daca am reusit... probabil n-o sa aflu niciodata.

O sa va povestesc scurt de tot ce-am gandit eu intr-o seara cand incercam sa fac ordine la biroul de lucru. Cu o mana tineam aspiratorul si cu cealalta scormoneam prin gramada de martisoare si le admiram, le mangaiam ca pe niste puisori si la un moment dat mi-am dat seama ca e prea de tot, aspiratorul ala o sa faca gaura in mocheta de atata aspirat pe loc, trebuia sa ma hotarasc, pun aspiratorul sau ma holbez la martisoare? Si mi-am zis:

- Hai ca te uiti la martisoarele astea cum se uita... (si nu mi-a venit nimic mai inteligent in minte decat...) cum se uita Becali la oile lui! M-a pufnit rasul, am oprit aspiratorul si am pozat martisoarele sa vedeti si voi cum aratau "oile" mele. Acum nu mai sunt ale mele, ca stiti si voi cum sta treaba cu transhumanta :)

Avem aici o parte din martisoarele lucrate in "coproductie" cu Firicica si Pufoasa. Scuzati calitatea pozelor, era seara si am folosit blitz-ul...

Ah, si sa nu uit, am pus la posta coletele cu cadourile de la concurs, deci fiti cu ochii pe cutia postala!