09 decembrie 2010

Cum e domne cu paharul ala?

Azi am avut drumuri prin oras. Facut piata, platit facturi, nimic romantic care va sa zica...
A fost o zi superba care m-a indemnat la visare si la vorbit, eu cu mine, in gand bineinteles, ce altceva puteam sa fac daca eram singura... Nu eram chiar singura il aveam pe Jiminy al meu, un fel de constiinta a mea, pusa pe discutii contradictorii.
Si mergand asa agale m-am gandit ca e sfarsit de an, si e bine ca se sfarseste anul asta, fiindca nu a fost prea bun pentru mine si eu dintr-un exces de naivitate am convingerea ferma ca atunci cand se termina un an, se termina si orice fel de problema, ca anul care incepe e fix asa ca o coala alba de hartie pe care cineva o sa deseneze numai lucruri minunate, frumos colorate, o incantare ce mai...
Dar dupa ce am facut o scurta retrospectiva a anului ce aproape trecu, dupa ce am strambat oarecum din nas, m-am trezit cu un bobarnac in cap (imaginar se intelege), Jiminy al meu ma apostrofeaza:
-Da' de ce esti asa nerecunoscatoare? Au fost si lucruri bune in anul asta. De ce vezi doar partea goala a paharului?
Pe mine chestia asta cu "paharul pe jumatate plin sau pe jumatate gol", m-a bulversat intotdeauna. Cred ca pe oricine ai intreba, ca sa nu i se puna eticheta de pesimist, ar spune "eu vad paharul jumatate plin intotdeauna". Ei bine, chiar azi am vrut sa-mi raspund la intrebarea asta si n-am putut sa-mi dau un raspuns sincer, asa ca pentru mine. Atunci am zis ca ar trebui sa pun paharul ala intr-un context, adica nu e el plin, dar sa vedem de ce.
Si mi-am imaginat ca sunt intr-un restaurant, ca am in fata mea un pahar cu vin, plin, plin ochi, si inainte de a incepe sa beau din el ma ridic si ma duc... sa imi reimprospatez machiajul.(Ce ma mai amuza pe mine chestia asta cand o vad prin filmele americane. Da' de ce sa-l reimprospatezi, ia-ti unul proaspat, verde, abia cules...)
Sa revenim... ma ridic de la masa, lasand un pahar plin, ma duc sa vorbesc la telefon sa zicem si cand ma intorc observ ceva schimbat la paharul meu. Ei, aici e momentul adevarului, credeti-ma ca la asta ma gandeam eu azi benganind singura prin oras, ce as zice eu la vederea paharului. Si aveam doua variante. Unu: sa stig "baaai, care a baut jumatate din paharul meu?" Si atunci, e clar, sunt o pesimista, pentru ca am vazut paharul pe jumatate gol. Sau sa zic: "ce dragut, mi-ai lasat si mie jumatate". Si atunci s-ar chema ca sunt nu numai optimista ci si foarte increzatoare in sistemul meu imunitar, adica nu m-ar deranja sa beau jumatatea aia plina a paharului dupa ce prima jumatate a consumat-o altcineva...
Deci ce as face, m-am intrebat eu azi in preumblarile mele singuratice prin oras, ca sa ma lamuresc si eu o data pentru totdeauna, sunt pesimista sau optimista? Ei bine... as comanda un alt pahar, plin ochi cu vin, pe care nu m-ar mai pune nimeni sa-l descriu pentru ca e evident pentru toata lumea ca nu e nici jumatate plin, nici jumatate gol, si l-as bea pe nerasuflate si alcoolul ar ocupa instantaneu singurul loc din corp care-mi e gol, respectiv capul, mi-ar lua foc obrajii si as deveni dintr-o data foaaaarte vesela si l-as da naibii de pahar, cui ii mai pasa de el acum? Nu e gol, e plin cu aer...

3 comentarii:

  1. =)) Esti geniala! Ce rau imi pare ca nu scrii mai des ...

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Eu acum beau un pahar de vin rosu, si e paharul 3/4 plin cu aer, a fost plin.... :D Eu incerc sa vad mereu partea plina a paharului, nu intotdeauna reusesc..dar incerc :D

    RăspundețiȘtergere
  3. :)...Prea multe dileme strica la...ce vrei tu!:)

    RăspundețiȘtergere