Inca nu mi-a trecut incantarea provocata de realizarea husei pentru telefonul din dotare, o sa radeti, dar umblu cu ea la gat si prin casa. (Uite, chiar acu' m-a sunat jumatatea mea si ce mandra am fost ca i-am raspuns fara sa fac prea multe "sapaturi", ca doar aveam telefonul la gat). Am fost si mai incantata cand am vazut ca si altora le-a placut ce-am facut eu. In primul rand Firicica a intors husa pe-o parte si pe alta, eu deja ii vazusem sclipirea din priviri (care stiu eu ce inseamna) si dupa lupte seculare care au durat doua zile m-a intrebat: imi faci si mie una?
Apoi Pufoasa, la ea problema s-a pus altfel: cand o sa am eu telefon, in clasa a patra (nu stiu de unde i-a intrat in cap ca atunci o sa aiba telefon), o sa-mi faci si mie o husa din asta frumoasa?
La ambele intrebari raspunsul a fost: BINEINTELES.
Si pentru ca mi-a placut foarte mult sa lucrez cu fetru m-am apucat de lucru si iata husa Mariei:
E superba! Cred ca e super incantata Maria :D
RăspundețiȘtergereTare frumoase mai sunt amandoua husele,dar mai mult sunt foarte utile.
RăspundețiȘtergereDa, Adi, Maria este foarte incantata, dar nu mai incantata ca mine. Sa ne vezi cum mergem amandoua cu telefoanele la gat, asa ca doua surori ce suntem... (as vrea eu!!!)
RăspundețiȘtergereAngi, sa stii ca e foarte utila husa. Atata doar ca va mai trece ceva timp pana o sa ma obisnuiesc cu ea. Azi am fost sunata de cateva ori cand eram prin oras, scoteam telefonul din husa si dupa ce terminam de vorbit il bagam in poseta.La un momenta dat vedeam ca am husa goala la gat si incepeam sa scotocesc prin geanta sa pun "puiul" la loc in "cuib" :) Dar asta e ceva temporar, sunt sigura.
RăspundețiȘtergere