Pseudo-știri...

... agricole bineînțeles. 

Știți cum îmi răspunde Pufoasa la o întrebare de genul "cum e prăjitura?", dacă o întreb și eu exact cănd e cu gura plină și evident nu poate să vorbească, pentru că așa a învățat-o mama ei?  Face un simplu gest. Acuma... dacă m-ar întreba pe mine cineva cum e să ai pătrățelul (și triunghiulețul și dreptunghiul) tău de pământ pe care să pui tot felul de semințe și răsaduri pe care să le îngrijești și urmărești zi de zi și să te extaziezi la orice progres înregistrat, aș răspunde cu același gest. Adica așa:

Poza am făcut-o imediat ce am teminat de săpat. Între timp pătratul l-am "populat" cu roșii, castraveți și fasole. Poze noi... când o sta ploaia.

Asta văd eu când îmi beau cafeau pe banca din curte. Vedeam... pentru că acum sunt roșioare și ardei și vreji de fasole și de castraveți pe unde se vede pământ negru.

Nuuu, n-am înnebunit (cred)... în peturi am pus spanac, pe care îl mâncăm crud în salate. Peturile  mi s-au părut soluția ideală pentru a-mi mări grădinuța.

Mazărea acum are păstăi. Un pic mă îngrijorează, cred că din pământ ceva îi face rău. Dreptunghiul pe care e plantată are un pământ foarte rău, plin de râme și pietre și cine mai știe ce altceva. O să vad... dacă nu-i merge bine măzărichii o să pun iar gazon și am terminat povestea.

Tufa aceasta de levănțică am primit-o prin poștă, de la  Catrinel , mare surpriză mi-a mai făcut! Nu credeam să reziste o săptămână în cutie, supusă la stres (a mers și cu bacul pe Dunăre, a fost și aruncată de colo colo de manipulații de la poșta română), dar a rezistat și acum crește frumoasă la mine în grădină.

 Căpșunelele au venit odată cu levănțica, tot de la  Catrinel, se pare că sunt din acelea alpiniste cățărătoare.

 Acuma vă las să credeți ce vreți... poate chiar sunt dusă un pic cu pluta... am găsit în cămară niște cartofi cu "musteți" și ce puteam să fac cu ei? Să-i planteeez, ați ghicit.... I-am pus pe unde am mai găsit și eu locșor gol, două cuiburi, sper să mâncâm la toamnă o tigaie de cartofi prăjiți "marcă înregistrată" cum zice Maria.

Firicelul ăsta are o poveste foarte frumoasă. De ziua ei, Pufoasa  a primit un joc sau așa ceva, o cutiuță   în care erau câteva ghivecele mici-mici de tot, niște pastile de pământ (atunci am văzut și eu prima oară așa ceva) și o punguță cu semințe. Semințele trebuiau puse peste noapte la înmuiat în vată umedă,  pastilele de pământ lăsate într-un bol cu apă. A doua zi am pus pământul "expandat" în ghivece și semințele în pământ. Plăntuțele care au ieșit ulterior, spre uimirea și bucuria noastră, le-am "translatat" la loc de cinste în nanogrădină. Porumb dulce avem două fire, cel din fotografie este al Ioanei, ea s-a ocupat de el :)

Și vrejul ăsta de fasole ar avea o poveste, alta decât aceea cu Jack, dar nu prea știu dacă puteți păstra un secret... Biiiine, fie, îmi pun libertatea în mâna voastră :) 

Anul trecut am pus în pământ o mulțime de boabe de fasole. Pe lăngă boabele obținute pe cale legală, cumpărate, sau primite, am mai făcut rost de o boabă, da, una singură, luată cu japca, ca să nu zic furată, de la un prieten. Ca să înțelegeți... eram în vizită la Ionuț, și în timp ce acesta se conversa cu jumătatea mea, eu îmi făceam rondul prin casa lui proaspăt renovată. Pe pervazul uneia dintre fereste era un pahar cu câteva boabe de fasole. Am băgat mâna în pahar, am luat o boabă, am strigat la Ionuț "asta se confiscă", el zice "ia mai multe", "nu, merci, mi-ajunge asta". Ajung acasă pe întuneric, scot boaba din buzunar o înfig așa pe orbește undeva lângă stâlpul de la sârma de rufe și aproape uit de ea. Care dintre boabele de fasole plantate credeți că a răsărit? Ei bine, cea confiscată, celelalte nu au ieșit deloc. Și vrejul de la fasolea lui Ionuț a crescut chiar ca în povești, ajunsese să invadeze sârma de rufe, mereu o dădeam jos și o îndrumam spre alte căi de expansiune. În toamnă am umplut o jumătate de pungă de hârtie (de la zahăr) cu boabe de fasole mare. A ieșit cel mai gustos castron cu fasole bătută, ever!

 Așaaa... anul acesta, făcându-mi cumpărăturile într-un supermarket (nu vă zic că era Kaufland că nu vreau să mă trezesc cu poliția la poartă), amintindu-mi cît succes am avut anul trecut cu boaba de fasole confiscată, nu știu cum, mi s-a lipit o boabă de fasole de degete. Am ajuns cu ea acasă și am plantat-o cam unde a fost plantată și cea de anul trecut. Este cea din poza de mai sus. Paiele marchează, v-ati prins, locurile unde dormitează boabele "cu acte în regulă". 

Acuma eu v-am povestit... mizez pe discreția voastră :)