Sambata am fost la un botez, bebelusul unui nepot sau var sau asa ceva, al sotului. Botezul asta mi-a creat o mare dilema: cu ce ma imbrac eu pe o astfel de vreme? Eu sunt o super-friguroasa, si ideea de eleganteala nu se pupa (la mine) cu o temperatura sub 0 grade. Si daca vreti sa ma tachinati cu: da, bineinteles ca esti friguroasa, ce sa-ti tina tie de cald, pielea? sa stiti ca am auzit tot ce se putea auzi in domeniul asta, asa ca numai ceva original daca aveti...
Am reusit in cele din urma sa incropesc o toaleta care sa fie si oarecum eleganta si calduroasa. Zapada fiind mare nu puteam pleca in pantofi, trebuia sa-mi iau pantofii la pachet si sa mi-i pun la restaurant in locul cizmelor. Dar avand in vedere ca masina ne este tot la reparat si de acasa am plecat cu un taxi, nu prea m-am vazut tagartand dupa mine plasoiul cu pantofii si prin biserica si pe la restaurant. Neeeeh, nu-mi iau niciun pantof, ca doar nu m-or aresta. Zis si facut, mi-am pus cele mai elegante cizme care se exista (in debaraua mea) si am plecat la biserca, cu taxiul. Bineinteles ca am intarziat si cand am intrat n-am vazut nicio figura cunoscuta, am crezut ca am incurcat borcanele, era sa ies cand vad ca-mi face cineva cu mana. Bun, ramanem aici, sunt ai nostri.
Copilul, incredibil de cuminte, asa ceva nu se exista, a dormit tot timpului. Credeam ca macar atunci cand l-or trezi cu dezbracatul si scufundatul in cristelnita sa se arate si el nemultumit. S-a aratat, dar doar vreo 30 de secunde dupa care iar a fost linistit. Doamne, ce noroc pe parintii astia, sigur dorm toata noaptea, se si vede, nici urma de cearcane.
De la biserica am plecat la restaurant unde ne-a intampinat Alba ca Zapada, da, nu m-am imbatat, era o domnisoara costumata cum v-am zis, care ne-a intrebat cum ne cheama si ne-a condus la locurile noastre. Pe masa erau tot felul de biletele cu numele participantilor la "spectacol", am facut un mic matrapazlac, am schimbat biletelele astfel incat sa stam cu fata la ringul de dans si langa cine vrem noi. Avantajul primului venit...
Nu va povestesc despre meniu, mancare fina si prea multa ca la orice sindrofie de genul asta. Mama bebelusului a venit pe la noi: daca e ceva ce nu va place, sa-mi spuneti! (O impusc, imi vorbeste cu dumneavoastra!) Zic, ar fi ceva ce nu-mi place, si am facut o pauza. O vad ca face ochii mari. Hi-hi-hi, uite o panicoasa mai mare ca mine. Mie nu-mi plac cizmele mele, ai putea sa mi le schimbi? (Stiu, fac si eu niste glumeeee...) Mamica s-a relaxat, deci nu era nimic in neregula cu mancarea sau altceva...
Pe la 10 seara au aparut ursitoarele. Na belea, voi de unde ati mai rasarit? Trei domnisoare frumusele, cu rochii lungi si cu baghetele s-au rotit in jurul bebelusului, care iar a fost trezit din somn si el iar a reactionat doar prin zambete (v-am zis eu ca e incredibil). I-au urat ursitoarele ce i-au urat, numai de bine bineinteles. Frumos momentul, cam emotionate ursitoarele, dar na, la atata audienta... Cand credeam ca s-a terminat momentul artistic o aud pe una din ursitoare incepand un monolog si pronuntand niste nume, Monica Columbeanu, Pepe... Ei, lasa ca eu am treaba, mi-am amintit ca trebuia sa merg la baie deci n-as putea sa va spun de ce erau astia doi prezenti (nu fizic) la sindrofia noastra.
Partea ce mai frumoasa a serii a fost, dupa parerea mea, aceea in care a cantat muzica populara un morosan . Ce sa va zic, o prezenta atat de placuta (costum popular impecabil), o voce atat de puternica, am presupus ca avea patru plamani, altfel nu se explica... Cand a cantat "noi suntem romani" s-a ridicat lumea in picioare. Frumos, ce mai... Eu am vrut sa-i fac o poza, i-am si facut, dar cu telefonul, a iesit neclara. Dupa aia mi-am rugat jumatatea sa-mi faca si mie o poza. Prima n-a fost buna, ochii inchisi, a doua n-a fost buna, ochii cat cepele ca ma chinuiam sa nu ma prinda iar cu ei inchisi. Dupa ce am vizualizat 500 de poze nashpa, am zis: gata, nu-mi mai faci nicio poza, sunt o urata! Jumatatea a fost pe faza si a dat singurul raspuns corect: Poate vrei sa te bat! V-am zis ca e dependent de mancare calda (pe care o fac eu), da?
Pe la unu noaptea s-a terminat si petrecerea. Si daca atunci cand plecam de acasa lumea facea partie pe trotuare si prin curti, cand am iesit de la restaurant turna cu galeata. Nu cred ca am mai vazut vreodata sa ploua atat de urat peste zapada.
Noroc cu Verisoara ca ne-a dus cu masina pana in fata portii.
End of story
