Sa-mi consult agenda

Zilele trecute primesc un telefon de la domnisoara ziarist care mi-a luat un interviu acum ceva vreme. Ma invita la un cocktail organizat de revista Tango. M-a surprins si m-a bucurat aceasta invitatie, am multumit pentru ea si am spus razand ca trebuie sa-mi consult agenda... sa vad daca-s libera... daca termin bulionul pana atunci :) In momentul acela, Jiminy al meu, constiinta aceea care sare la bobarnace cand nu-i convine ceva din ce fac sau ce spun, m-a si taxat: doaaaamne, ce umor mai ai si tu... Ce? Nu trebuia sa amestec bulionul in povestea asta? Nu "se asorteaza" Tango cu bulion? Ce sa fac daca invitatia m-a prins exact cand faceam suc de rosii si nu orice suc de rosii, din rosioare "marca inregistrata" (de la noi din nanogradina, pentru cine nu stie ce inseamna). Am promis ca o sa ma gandesc, o sa consult si familionul si o sa confirm prezenta ziua urmatoare. Dupa ce am inchis deja ma si hotarasem sa nu merg, mai ales ca trebuia sa merg singura, era numai pentru femei adica. Si pentru ca ma hotarasem, nici nu mi-am informat jumatatile decat foarte taziu. Le-am spus asa: am fost invitata la un cocktail dar nu ma duc. Jumatatile au sarit ca arse, alea mici "daaa de ceee sa nu te duuuci?", jumatatea mai mare "te bat daca nu te duci!". Ei, asta cu bataia m-a convins, de ce s-o incasez eu de pomana? Toata lumea si-a dat cu parerea cu ce ar trebui sa merg imbracata, cand s-a ajuns la tocuri am zis pana aici, vreti sa merg sau nu? Dupa ce ne-am pus de acord cu toaleta a urmat partea cea mai grea, margelele, evident marca handMADEina, dar fiecare avea alta preferinta. Ne-am pus in cele din urma de acord, am fost deci ZEBRA.

Si pentru ca o zebra adevarata trebuie sa aiba si cercei, am pus mana pe lut si mi-am confectionat si niste cercei-zebra, care au fost gata cam la limita, ca lutul asta are si el tabieturile lui, tre' sa stea si el la uscat o vreme.

Cam asta despre pregatiri. Aseara pe la sapte fara ceva, ma imbratisau fetele de parca plecam pentru doua luni, "maaaami, ce draguta esti!", jumatatea mai mare m-a condus la clubul cu pricina, m-a "abandonat" acolo, nu inainte de a zice de cateva ori, in gluma, "ma simt discriminat!" Acolo lume destul de multa, bineinteles am gresit inital locatia, am intrat intr-un restaurant... sau ceva, unde era fum mult, muzica de petrecere si multi barbati. Hopaaa, zic, stai ca nu-i aici, ca prea sunt multi barbati si sindrofia mea e numai cu femei. Cand sa ies vad doua doamne simpatice care pareau la fel de pierdute in spatiu ca si mine, le abordez, da, venisera pentru acelasi eveniment, hai sa iesim repede afara. Ocolim cladirea, dam si de un poster mare al revistei, hai ca suntem pe drumul cel bun, ne intampina si o doamna foarte amabila care ne spune unde sa ne asezam. Ei, asa mai merge. Ne-am asezat, eu si noile mele cunostinte la o masa, in aer liber, langa piscina, frumos!

Cocktailul asta a avut si o tema data "Drepturi si indatoriri in iubire". Au vorbit cateva femei, am rezonat cu ce au spus unele, cu altele nu, cum de altfel mi se pare si normal. Fiecare vorbea prin prisma propriei experiente. Important e ca nu m-am plictisit, noile mele cunostinte, niste persoane foarte agreabile, una peste alta seara a fost OK.

La plecare, ca o diva, mi-am sunat jumatatea sa vina sa ma "recupereze", mi-a raspuns un glas mormait de om trezit din somn. Ce sa-ti fac, e dreptul tau ( sau indatorirea ta?) sa vii sa ma iei...