Puiu nostru a avut o perioada de progres care insa n-a durat prea mult. Dupa nenumarate incercari de a zbura de pe pervaz pana pe mocheta, pus inapoi pe pervaz si zburat din nou, a inceput dansul acela destul de ciudat. De cand l-am vazut nu mi-a mirosit a bine. Am continuat sa-l hranim, i-am mestecat niste piept de pui si i-am dat putin cate putin, nu stiu daca i-a placut cert e ca a inghitit cat de cat. A urmat apoi o stare din aia bleaga, de nu se mai ridica de jos, si statea mai mult pe spate.
Sper ca ati remarcat ca nu i-am mai zis Fraierica. Despre PUIU... numai de bine! N-a plans nimeni dar nici n-a fost vreo bucurie. Fetele n-au facut o tragedie din asta dar nici n-au vrut sa asiste la ingropaciune.
Cam asta e...
Odihneasca-se in pace! Acum e in raiul pasarerelor!
RăspundețiȘtergereDa... probabil...
RăspundețiȘtergere:( am incercat sa salvez multi... dar fara rezultat. doar la un pui de turturea am avut rezultate... dar s-a obisnuit cu noi si cand a fost mare si putea zbura s-a coborat in curtea vecinei si l-a mancat pisica... de atunci nu mai incerc sa salvez pasarele.. ma limitez la catei si pisici.
RăspundețiȘtergeresaracutul de el:(
RăspundețiȘtergerePacat! E bine ca fetele s-au impacat cu ideea.
RăspundețiȘtergereA fost jelanie mare cand le-a murit primul peste. De atunci au mai murit vreo 3 pesti, se cheama ca s-au cam obisnuit, nu?
RăspundețiȘtergere