27 iulie 2010

Poveste de la tara

Gata cu sederea la tara. Am avut zile pline, m-am trezit in miez de noapte si-am lucrat cu spor. Mi-am scos "biroul" afara si, cand inca nu se zarea tipenie de om prin preajma am lucram cu mare drag acompaniata de ciripit de pasarele. Asta s-ar putea numi RAI. Priviti si voi:

S-au implinit niste ani de la nunta si m-am gandit sa-i pictez jumatatii mele un tricou, numai ca nu stiam cu ce. Tot fetele m-au salvat: cum cu ce? Cu o chitara, ca doar stii ce mare rocker e tati. Asa e, cum am putut sa uit? Asa ca o paranteza, dupa ce mi-a fost ceruta mana (desi n-am inteles niciodata discriminarea asta, eu cred ca ambele maini sunt folositoare la o adica), o singura mare problema aveam: cum o sa suport eu sa ascult zi de zi muzica data la maxim? Si nu orice muzica ci una pe care eu nu o "digeram" nici atunci si nici acum. Atunci parea o problema de nerezolvat... Chiar era o problema pentru ca o data am stat o jumatate de ora la poarta pe o ploaie torentiala cu o umbrela inutila in brate (la ce-ti mai foloseste o umbrela daca toarna cu galeata, poate doar sa nu-ti ude parul), pentru ca iubitul meu asculta muzica data la maxim si nu auzea soneria. Dar vremea a trecut, lucrurile s-au mai asezat, mai intram tiptil si mai umblam la sonor, mai inchidem usi si ochi...
Asa, deci am gasit ideea, dar pe ce tricou sa pictam? Desi eram hotarata sa nu mai pictez pe tricouri negre, pentru ca sunt foarte pretentioase, trebuie sa dai cate 5-6 straturi de vopsea ca sa se vada si dureaza mult, si daca n-ai niste ochi de pisica e greu sa lucrezi noapte pe negru, etc, etc, am zis, ce nu fac eu pentru sotul meu drag? Deci tricoul este evident.. negru.



Si pentru ca nu pot sa trec asa usor peste eveniment, vreau sa mai spun ca-i sunt recunoascatoare jumatatii mele ca e mereu alaturi de mine, ca ma sustine in tot ce fac, ca nu ma cearta cand fac prostii (cand dau din casa spre exemplu), ca ma asculta, ca-mi povesteste, si cel mai mult si cel mai mult ii sunt recunoscatoare pentru acel: UITE, D-AIA TE IUBESC EU PE TINE pe care-l aud aproape in fiecare zi, desi niciodata nu primesc vreo explicatie, dar sunt copil mare si banuiesc eu cam de ce. (Oarecum)

Mda, si unde incape un tricou negru incape si al doilea, m-am pus pe treaba si am mai facut unul de care, puteti zice ce-oti vrea, eu sunt tare mandra. A fost prima oara cand m-am cronometrat si chiar daca n-o sa credeti eu tot va spun, la brosa si tricoul urmator am lucrat, insumat 10 ore. Eu cred ca a meritat, dar cu siguranta sunt subiectiva, ca doar e "copilul" meu, n-o sa-l vad eu urat.


Si mai am multe lucruri facute in saptamana ce-a trecut, asteapta sa fie pozate, dar... mai e si maine o zi.

Un comentariu:

  1. Sint superbe picturile pe tricouri negre.. si se scurteaza si timpul asteptarii..tricoul meu a trebuit sa-l port 3 luni sa devina negru si inca tot nu e negru complet :(

    RăspundețiȘtergere