16 iulie 2010

Am lipstit mult si o sa mai lipsesc... Am plecat pentru un week-end la tara si nu m-am mai dat plecata. Azi plec din nou. Ca in fiecare vara ma intreb: Ce caut eu, domnule, la oras? Iarna cam uit de intrebarea asta, dar vara...
Sa va spun ce lucruri minunat de simple mi s-au intamplat acasa la... locuinta mea de vara... e la tara... acolo era sa mor... de urat si de-ntristare... beat de soare.... pardon, nu asta voiam sa zic, mi-a rasarit pur si simplu melodia asta in cap.
Ca sa nu credeti ca a dat harnicia peste mine asa subit, trebuie sa va spun din start ca ma otravesc cu niste medicamente, care pe langa efectele benefice pe care le vad destul de vag, dar le mai astept, au si o groaza de efecte negative care mi s-au dezvaluit asa din prima. Unul dintre ele ar fi ca mi-au cam luat somnul. Nu chiar de tot. Dorm cam pana pe la 3, 30. Dupa aceea ma trezesc si sunt fresh, cu pofta de munca. Asa ca daca aveti un avion, un tren, ceva, ce nu vreti sa pierdeti si n-are cine va trezi la ora 3,30 noaptea, apelati cu incredere la mine, sunt mai ceva ca un CEASORNIC.
Si pentru ca ma trezesc asa plina de energie ma si apuc sa fac cate ceva, ba un tricou, ba o margica, ba niste cornulete, ba o prajitura cu visine, niste snitele, o ciorbita, si lista continua. Ptiu, ptiu, ptiu, sa nu fiu de deochi...
La tara, cam in fiecare dimineata pe la 6 eram in zmeura. Dupa aceea treceam pe la dude (ca a rasarit un dud mic pe locul celui taiat de tata acum multi ani), dupa aceea pe la visine si uite asa cand se trezea lumea era gata si salata de fructe (completata cu piersici, caise, mere si ce se mai gasea). E o nebunie sa ai totul proaspat, in curtea ta.
Ah, am uitat sa va zic, am cules visinele si s-a rupt scara cu mine, norocul meu ca n-am asezat-o invers ca as fi cazut de sus, asa m-am ales doar cu cateva julituri la un picior. Nu va grabiti sa trageti concluzii referitoare la greutatea mea, nu m-am ingrasat intre timp, scara era vai mama ei, drept pentru care tata a facut-o bucati si maine facem un gratar cu ea. Dupa ce am cazut mi-am zis: gata, uite asta a fost visul cu norul si cu tata. Foarte convenabil, nu? De fapt, cand o sa fiu eu ceva mai serioasa o sa va spun eu ce interpretare i-am gasit visului. Adica nu, va zic acuma, cred ca visul ala a fost asa ca o "tregere de maneca", am fost avertizata ca orice ar fi, eu si tata suntem in aceeasi barca, acelasi nor in cazul nostru, si oricat as fi eu de suparata pe el, la o adica ne suntem sprijin unul altuia. Si in consecinta am lasat supararea la o parte si suntem iar prieteni.
As avea multe de povestit, dar stau ca pe ghimpi ca mai am un tricou de terminat si trebuie sa-mi fac bagajele.
Va las cu ultimul motan pictat:



Un comentariu: