Autocritica

Daca am ceva sa-mi reprosez imi reprosez ca atunci cand am o idee care-mi pare grozava nu ma apuc imediat de lucru , o las sa "pritoceasca", o intorc pe toate fetele... Nu stiu ce astept, sa creasca, sa infloreasca? In multe cazuri nici nu e rau, dar uneori ideea paleste inainte de a inflori. Dar poate nu e chiar asa grav, poate ideea respectiva nici nu merita osteneala. Cine mai stie?
O sa sune ciudat, dar de cateva ori am avut impresia ca o idee buna m-a gasit ea pe mine si nicidecum eu pe ea, ca n-am avut nicio contributie, a rasarit, m-a "lovit" si n-am avut scapare. Si ideea aceea m-a calauzit de la inceput pana la sfarsit, m-am apucat de lucru fara sa stiu ce o sa rezulte, mi s-a dezvaluit pe parcurs, putin cate putin. Si ce a iesit a fost minunat. Hm, cineva zicea intr-o zi:"nu e corect sa spui despre cutare lucru ca e frumos. Corect este: lucrul cutare imi place mie". (Cata dreptate ai, frate-miu!)

Dorinta de a picta tricouri mi-a dat tarcoale de prin octombrie anul trecut. Am spus-o si altora. Dupa aceea am regretat, pentru ca eram intrebata ce am de gand cu tricourile si nu stiam ce sa raspund. Adevarul e ca nu ma simteam pregatita. Intai mi-am umplut dulapurile de tricouri, ca la un moment dat si eu ma cam speriasem si ma intrebam ce o sa ma fac cu tricourile acelea daca n-o sa iasa bine. Dupa aceea m-am interesat de vopsele. Si in sfarsit, luna trecuta m-am apucat de pictat. Ce mai tura-vura, si asta mi-a placut foarte-foarte mult.
Primele doua tricouri le-am facut cadou. Dupa aceea am pictat inca 12 in doua saptamani.
Am prins "microbul" si nu cred sa-mi treaca prea curand...