si eu sunt putin "dusa"

Am cunoscut un om care se relaxa incercand sa gaureasca un sambure de maslina cu un ac cu gamalie. E putin "dus", am gandit eu. Asa ceva nu e posibil. Dar a deschis un sertat si mi-a aratat trei samburi de maslina insirati pe o ata. Reusise lucrul asta in cativa ani.

Pana la urma am ajuns sa-l simpatizez foarte tare pe omul respectiv.

Eu nu fac margele din samburi de masline ca sa ma relaxez. Fac altceva, fac felicitari... fac papusi... cos esarfe cu figurine sau flori sau orice-mi trece prin cap, fac "nimicuri" colorate din lut si multe altele... Si stii ce? Imi place la nebunie.

Uite, azi noapte nu puteam sa dorm (of, cafeaua asta!) si mi-am amintit ca fratele meu m-a rugat sa-i fac un breloc pe care sa-l poarte mereu cu el. Fiindca voiam sa fie ceva special am tot amanat sa ma apuc de lucru, nu-mi venise ideea ACEEA. Dar pe la unu noaptea mi-am dat seama ce i s-ar potrivi foarte bine, asa ca am aprins lumina, am pus un ziar pe jos si am mesterit din lut ceva special pentru cineva special. Asa cum spuneam, si eu sunt putin dusa, nu?

Promit sa pun poza aici, putin mai incolo, nu vreu sa stric surpriza fratelui meu.

Pana atunci, o sa postez cateva poze cu felicitarile mele trasnite, destinate numai si numai persoanelor super-dragi si cu mult, muuuuult simt al umorului...