Mă intrigă oamenii ăștia care muncesc la casa-mi. Toți merg și la serviciu și uneori vin la mine direct de la schimbul 3. Adică de la un serviciu direct la alt serviciu, cum ar veni.
Și nu par obosiți, nici morocănoși, ba chiar sunt simpatici în poveștile lor, pe care eu le aud, vrând, nevrând.
Eu ii bănuiesc că sunt pasionați de ce fac, altfel nu-mi explic...
Ah, azi dimineață, spre exemplu, am avut parte de un recital care chiar m-a binedispus. Nu-am prea înțeles eu versurile pentru că acompaniamentul (la ciocan) acoperea partea vocală, dar mi-am început dimineața zâmbind. Uite, domnule, că mai sunt și oameni care muncesc cu plăcere, cântă, inventează povești, chiar recită, deși unele versuri sunt aproximative, dar na...
E bine așa.
E bine așa.
