Miercurea fara cuvinte

Nu flori de camp, flori de munte! :)

\

Miercurea fara cuvinte

Daca sunt sosete rosii...

Daca duminica mi-am pus  sosetele rosii, ce credeti ca am facut? 

Ati ghicit, am fost pe munteeeee !

Traseul nu a fost unul nou, am vrut sa ducem si copiii si prietenii pe traseul pe care l-am ratacit eu cu jumatatea mea cea mare cand am plecat din Poiana Tapului. Stati, nu va ganditi ca am vrut sa scapam de ei, sa-i ratacim pe acolo, am vrut sa vada si ei frumusetile ce le-am admirat noi. Si pana la urma rataceala noastra n-a fost una dramatica, acum imi dau seama ca a fost chiar misto. Chiar ne doream sa ne ratacim si de data asta, eram siguri ca putem reface fidel drumul de acum cateva saptamani... dar n-a fost sa fie asa, n-am mai dat nici de casuta parasita, nici de gardul imprejmuitor al domeniului castelului Peles cu acel indicator pe care scria Forbidden si nici punctul final al drumetiei n-a mai fost castelul. E adevarat ca nici cainii nu ne-au mai facut zile fripte, dar drumul de intoarcere a fost parca mai lung si am ajuns in cealalta parte a orasului.

Se stie ca la munte e binevenita orice mana de ajutor...

 ... sau bat de ajutor

... sau umar de ajutor

Astea-s incaltarile noastre care arata cat de diferiti suntem noi oamenii. 

Dupa cum se vede, unii sunt chiar FOAAARTE diferiti!

O bututuga este intotdeauna un motiv bun pentru o pauza de cantare:

"Vulpe, tu mi-ai furat gasca, da-mi-o inapoooi, da-mi-o inapooooi

Ca de nu ma-ntorc cu pusca si cu trei copoooi, si cu trei copoooi..."

N-are rost sa mai descriu traseul, l-am descris mai pe larg in cele doua postari Drumetie cu peripetii 01 si Drumetie cu peripetii 02 .  Important este ca a fost super-super si de data asta, ca a fost gasca mai mare, motivele de hlizeala au fost mai multe si da, ciorbita de la cabana a fost delicioasa si de data asta :)

Cred ca ne-am mai facut un obicei. La fiecare iesire sa inventam un banc sau cel putin o glumita, eu avand sarcina sa le transmit lumii intregi. 

Glumita de tura asta a pornit de la faptul ca unii dintre noi, nu dau nume, se simteau muschiosi tare si voiau sa fie prinsi in poza cu muschii la vedere :) 

Copilul Ana (am promis ca o sa spun ca ea e initiatoarea glumei, uite, am pus si-o poza cu super-copilul Ana) l-a intrebat pe Cornel: 

" - Cornel, tu ai muschi?

  - Am! In stomac.

  - Cum in stomac?

  - Pai da, tocmai am mancat un sandvis cu muschi de porc!"

(Unu, doi si la trei radem :))

Aceasta a fost iesirea cu muntomanii mei. Ati vazut, sosetele norocoase si-au facut treaba, am fentat ploaia si de data asta (prognoza meteo estima cam 25% sanse de ploaie), am fost norocosi si la tren, am prins un tren pe care nici nu-l gasiseram in mersul trenurilor, unul particular (da exista si asa ceva si e la acelasi pret cu cel de stat).

Chiar nu am ce comenta, nu pot zice decat... lasa ca e bine asa bine cum e!